2 intrări

18 definiții

CUIȘOÁRE s. n. pl. Mugurii unui arbust exotic care conțin o substanță aromatică și se întrebuințează ca condiment în bucătărie. Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219. – Pronunțat: cu-i-.

cuișoáre (condiment) (cu-i-) s. n. pl.

cuișoáre (condiment) s. n. pl.

CUIȘOÁRE s. pl. v. cuișoriță, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiță.

CUIȘOÁRE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

cuișoare f. pl. 1. mugurii cei înfloriți ai unui frumos arbore din insulele Moluce, întrebuințați ca aromă; 2. V. garoafă.

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. Diminutiv al lui cui (1). – Pronunțat: cu-i-.

cuișór (cui mic) (cu-i-) s. n., pl. cuișoáre

cuișór (cui mic) s. n., pl. cuișoáre

CUIȘÓR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

CUIȘÓR ~oáre n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, păstrați prin uscare și folosiți drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. ~ișor

cuișór n., pl. oare. Cuĭ mic. Pl. (cp. cu vîzdoagă). Bobocĭ aĭ planteĭ eugenia caryophyllata, sin. cu caryophyllus aromáticus. (E un arbore mirtaceŭ perpetuŭ verde, care crește în insulele Moluce. Bobociĭ luĭ uscațĭ, care seamănă a cuișoare, de unde le și vine numele, se vînd ca aromatic). V. caranfil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cuișoáre s. pl. v. CUIȘORIȚĂ. GAROAFĂ. GAROAFĂ DE CÎMP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GAROFIȚĂ.

CUIȘOÁRE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezéu.

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.

CUIȘÓR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

Intrare: cuișor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuișor cuișorul
plural cuișoare cuișoarele
genitiv-dativ singular cuișor cuișorului
plural cuișoare cuișoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuișoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural cuișoare cuișoarele
genitiv-dativ singular
plural cuișoare cuișoarelor
vocativ singular
plural