opțiuni
  • info

11 definiții pentru cugetător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUGETĂTOR, -OARE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

CUGETĂTOR, -OARE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

cugetător, ~oare a [At: MINEIUL (1776) / Pl: ~i, ~oare / E: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (Îs) ~ de Dumnezeu Evlavios. 3 (Îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău ~ A fi bine sau rău intenționat. 4 (Nob; d. lucruri și întâmplări) Care dă de gândit.

CUGETĂTOR, -OARE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gînditor. V. filozof. Cugetătorii antici. ▭ În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. ◊ Compus: liber-cugetător v. liber.

CUGETĂTOR ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător

cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase.

cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cugetător s. m., pl. cugetători

cugetător s. m., pl. cugetători

cugetător s. m., pl. cugetători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUGETĂTOR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv.

CUGETĂTOR s., adj. 1. s. filozof, gînditor, (înv.) cugetăret. (Un mare ~ materialist.) 2. adj. gînditor, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.)

Intrare: cugetător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cugetător
  • cugetătorul
  • cugetătoru‑
plural
  • cugetători
  • cugetătorii
genitiv-dativ singular
  • cugetător
  • cugetătorului
plural
  • cugetători
  • cugetătorilor
vocativ singular
  • cugetătorule
plural
  • cugetătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cugetător, cugetătorisubstantiv masculin
cugetătoare, cugetătoaresubstantiv feminin

  • 1. Gânditor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gânditor
    • format_quote Cugetătorii antici. DLRLC
    • format_quote În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
etimologie:
  • Cugeta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.