2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cufurit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 103/1 / Pl: ~iți, ~e / E: cufuri] (Pop) 1 Murdărit cu excremente. 2 (Pex) Murdărit. 3 (Cu sens activ) Care suferă de diaree.

cufurit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cufuri] (Pop) 1-5 Cufureală (1-5).

cufuri [At: DOSOFTEI, V. S., ap. TDRG / Pzi: ~resc și (rar) cufur / E: ml conforio, -ire] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări cu excremente lichide. 3 vt (Pex) A murdări. 4-5 vri A avea diaree. 6 vr (Fig) A fi cuprins brusc de o mare frică.

cufurésc, a v. tr. (lat. con-fŏrire = fŏrire, a avea diareĭe, d. fŏria, diareĭe; pv. foira, fr. foire, diareĭe). Triv. Murdăresc cu cufureală: o vacă cufurită murdărește toată cireada (Prov.). V. refl. Urdinez, trepăd, am diareĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cufurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufurésc, imperf. 3 sg. cufureá; conj. prez. 3 să cufureáscă

cufurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufurésc, imperf. 3 sg. cufureá; conj. prez. 3 sg. și pl. cufureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cufurí (-résc, -ít), vb. refl.1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar.Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cufurí, cufur, cufuresc, vb. tranz., refl. – (reg.; med.) A avea diaree. – Lat. *conforire, de la forire (Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; MDA).

cufurí, cufur, vb. tranz., refl. – A avea diaree. – Lat. *conforire, de la forire (Pușcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cufuri, cufuresc v. r. a avea diaree

Intrare: cufurit
cufurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cufuri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cufuri
  • cufurire
  • cufurit
  • cufuritu‑
  • cufurind
  • cufurindu‑
singular plural
  • cufurește
  • cufuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cufuresc
(să)
  • cufuresc
  • cufuream
  • cufurii
  • cufurisem
a II-a (tu)
  • cufurești
(să)
  • cufurești
  • cufureai
  • cufuriși
  • cufuriseși
a III-a (el, ea)
  • cufurește
(să)
  • cufurească
  • cufurea
  • cufuri
  • cufurise
plural I (noi)
  • cufurim
(să)
  • cufurim
  • cufuream
  • cufurirăm
  • cufuriserăm
  • cufurisem
a II-a (voi)
  • cufuriți
(să)
  • cufuriți
  • cufureați
  • cufurirăți
  • cufuriserăți
  • cufuriseți
a III-a (ei, ele)
  • cufuresc
(să)
  • cufurească
  • cufureau
  • cufuri
  • cufuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)