2 intrări

9 definiții

cufurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufurésc, imperf. 3 sg. cufureá; conj. prez. 3 să cufureáscă

cufurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufurésc, imperf. 3 sg. cufureá; conj. prez. 3 sg. și pl. cufureáscă

CUFURÍ vb. v. defeca, ieși.

cufurí (-résc, -ít), vb. refl.1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar.Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri.

cufurésc, a v. tr. (lat. con-fŏrire = fŏrire, a avea diareĭe, d. fŏria, diareĭe; pv. foira, fr. foire, diareĭe). Triv. Murdăresc cu cufureală: o vacă cufurită murdărește toată cireada (Prov.). V. refl. Urdinez, trepăd, am diareĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cufurí, cufur, cufuresc, vb. tranz., refl. – (reg.; med.) A avea diaree. – Lat. *conforire, de la forire (Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; MDA).

cufurí, cufur, vb. tranz., refl. – A avea diaree. – Lat. *conforire, de la forire (Pușcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cufuri, cufuresc v. r. a avea diaree

Intrare: cufuri
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cufuri cufurire cufurit cufurind singular plural
cufurește cufuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cufuresc (să) cufuresc cufuream cufurii cufurisem
a II-a (tu) cufurești (să) cufurești cufureai cufuriși cufuriseși
a III-a (el, ea) cufurește (să) cufurească cufurea cufuri cufurise
plural I (noi) cufurim (să) cufurim cufuream cufurirăm cufuriserăm, cufurisem*
a II-a (voi) cufuriți (să) cufuriți cufureați cufurirăți cufuriserăți, cufuriseți*
a III-a (ei, ele) cufuresc (să) cufurească cufureau cufuri cufuriseră
Intrare: cufurire
cufurire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cufurire cufurirea
plural cufuriri cufuririle
genitiv-dativ singular cufuriri cufuririi
plural cufuriri cufuririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)