3 definiții pentru cufrânge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cufrânge vt [At: ALEXICI, L. P. 205 / Pzi: ~âng / E: ml *cofrango, -ere] (Pop; în descântece) A frânge.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăți. Probabil der. internă de la frînge „a sparge”, cu același prefix ca în cofleși, copleși, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 și DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, și apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creațiile spontane.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge.

Intrare: cufrânge
verb (VT655)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cufrânge
  • cufrângere
  • cufrânt
  • cufrântu‑
  • cufrângând
  • cufrângându‑
singular plural
  • cufrânge
  • cufrângeți
  • cufrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cufrâng
(să)
  • cufrâng
  • cufrângeam
  • cufrânsei
  • cufrânsesem
a II-a (tu)
  • cufrângi
(să)
  • cufrângi
  • cufrângeai
  • cufrânseși
  • cufrânseseși
a III-a (el, ea)
  • cufrânge
(să)
  • cufrângă
  • cufrângea
  • cufrânse
  • cufrânsese
plural I (noi)
  • cufrângem
(să)
  • cufrângem
  • cufrângeam
  • cufrânserăm
  • cufrânseserăm
  • cufrânsesem
a II-a (voi)
  • cufrângeți
(să)
  • cufrângeți
  • cufrângeați
  • cufrânserăți
  • cufrânseserăți
  • cufrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • cufrâng
(să)
  • cufrângă
  • cufrângeau
  • cufrânseră
  • cufrânseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)