cufăr² sm [At: TDRG / Pl: ~feri / E: ger Koffer(fisch)] (Iht; reg) Specie de pește nedefinită mai îndeaproape.

cufăr¹ sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 99 / Pl: ~fere / E: ger Koffer] 1 Ladă cu capac (și încuietoare) care se deschide pe balamale, în care se transportă sau se țin diferite obiecte. 2 (Pop) Geamantan (de lemn).

CUFĂR, cufere, s. n. Ladă făcută din scînduri subțiri, de obicei cu capac și cu încuietoare, care servește la păstrarea și transportarea diverselor obiecte, mai ales a hainelor. Oare i-am lăsat cheia să scoată din cufăr paharele? CAMILAR, N. I 356. Parte din public venea [la gară]... să expedieze cufere. D. ZAMFIRESCU, R. 78.

CUFĂR ~ere n. înv. Ladă cu încuietoare folosită pentru păstrarea și transportarea diferitelor obiecte (mai ales de îmbrăcăminte). /<pol., ucr. kufer

cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)].

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele. V. sipet.

cofăr sn vz cufăr

cufărar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: cufăr + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de cufere¹ (1).

SANDUC s. n. (Mold.) Cufăr, ladă. Și nu stiu că în sănduce N-au șoarecii ce s-apuce. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sanduk. Vezi și sanducel. Cf. chiabut, scatulcă.

cufăr s. n., pl. cufere

cufăr s. n., pl. cufere

cufăr s. n., pl. cufere

CUFĂR s. v. geamantan, valiză.

CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

cufăr s. v. GEAMANTAN. VALIZĂ.

cufăr (cufere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre. – Der. cufărar, s. m. (hamal).