27 de definiții pentru curcubetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURCUBETĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubă s. f.] – Lat. cucurbita.

CURCUBETĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubă s. f.] – Lat. cucurbita.

curcube sf [At: LB / V: (reg) cucurbătă, cucurbeată, cucur~-, cucurbete, cucurbită, ~bătă, ~bită, ~te sm, ~ețe sm / Pl: ~te / E: ml curcubita] (Reg) 1 (Șîc ~ porcească, ~te-de-nutreț, cucurbite-românești) Dovleac (Curcubita pepo). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-albă, ~de-betcă, ~-de-cuculă, ~-de-tras) Tigvă (Lagenaria siceraria). 3 (Îc) ~-buburoasă (sau râioasă) Bostan (Curcubita verucosa). 4 (Îc) Cucurb-porcească, (sau sălbatică) Mutătoare (Bryonia alba). 5 (Îf -te) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 (Fig) Vas făcut din fructul curcubetei (1), în care se păstrează lichide și care servea (înainte de apariția furtunului) și pentru scoaterea băuturilor din butoi Si: (reg) tâlv, tidvă, trăgace. 7 Curcubeu (3).

CURCUBETĂ, curcubete, s. f. (Transilv.) 1. Tigvă. 2. Dovleac. Fiind pleșugă... adică cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl-său în ochi. RETEGANUL, P. II 67. – Variantă: (regional) cucurbătă (SLAVICI, N. I 33) s. f.

CURCUBETĂ ~e f. pop. rar 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigvă. /<lat. cucurbita

CURCUBĂ s. f. v. curcubetă.

cucurbetă (curcubetă) f. Tr. 1. bostan (Cucurbita pepo); 2. tidvă (Cucarbita lagenaria). [Lat. CUCURBITA].

curcúbătă (Ban.), f., pl. ete (lat. cucúrbita, id.; fr. courge, pv. cogorde; it. corbezza [lat. cucurbĭtea]. Cp. cu curcubeŭ). Dovleac. – În Maram. cucúrbătă (?), în bibl. Petersbg. Ion, 4, 7, -étă, ca și’n Trans. și mrom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curcube (reg.) s. f., g.-d. art. curcubetei; pl. curcubete

curcube (reg.) s. f., g.-d. art. curcubetei; pl. curcubete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURCUBE s. v. dovleac, pepene, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

curcube s. v. DOVLEAC. PEPENE. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curcubetă (curcubete), s. f.1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (< *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucurbetă (curcubetă) s.f. (reg.) 1. bostan. 2. tigvă.

cucurbătă, cucurbete, (cuculbătă), s.f. – (reg.) 1. (bot.) Dovleac, bostan (Cucurbita Pepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Țeastă, craniu; tidva capului (Țiplea, 1906). – Lat. cucurbita „dovleac” (Scriban, MDA).

Intrare: curcubetă
curcubetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcube
  • curcubeta
plural
  • curcubete
  • curcubetele
genitiv-dativ singular
  • curcubete
  • curcubetei
plural
  • curcubete
  • curcubetelor
vocativ singular
plural
curcubătă substantiv feminin
substantiv feminin (F20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubă
  • curcubăta
plural
  • curcubete
  • curcubetele
genitiv-dativ singular
  • curcubete
  • curcubetei
plural
  • curcubete
  • curcubetelor
vocativ singular
plural
curcubită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubețe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubeată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucurbete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucurbeată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucurbetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucurbătă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurbă
  • cucurbăta
plural
  • cucurbăte
  • cucurbătele
genitiv-dativ singular
  • cucurbăte
  • cucurbătei
plural
  • cucurbăte
  • cucurbătelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curcube, curcubetesubstantiv feminin

regional
  • 1. (Cucurbita pepo maxima) DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiind pleșugă... adică cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl-său în ochi. RETEGANUL, P. II 67. DLRLC
  • 2. Tigvă, tâlv, tărtăcuță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.