3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cucuruz [At: ANON. CAR. / V: ~us / Pl: ~uji și ~i, (19) ~e / E: bg кyкypyз] 1 (Înv) Fructul conic al coniferelor, între solzii căruia sunt semințele. 2 sm (Înv; pex) Conifere. 3 sm (Mol; Mun; îc) ~ul-ursului Tulpinile fertile ale plantei părul-porcului (Juncus trifidus), având forma cucuruzului (1), pe care le mănâncă ursul. 4 sm (Trs; Ban) Porumb (Zea mays). 5 sm (Reg; îc) ~-alburiu Porumb mare, cu bobul alb. 6 sm (Reg; îc) ~-american (sau ~-colț-de-cal, ~dinte-de-cal ori ~ dintele calului) Porumb cu bobul mare lat și albicios. 7 sm (Reg; îc) ~-chircă (sau ~-cicantin, ~-mărunt ori ~-mărunțel, ~-nemțesc, ~-portocaliu) Porumb cu știuletele scurt, subțire, bogat în boabe și în șiruri și cu firul mănos în știuleți. 8 sm (Reg; îc) ~-de-cinci-luni Porumb cu știuletele subțire, cu bobul lung și roșietic. 9 sm (Reg; îc) ~-hăngan sau hăngănesc Porumb cu bobul lung și mare, galben-roșcat, cu firul scurt și știuletele mare. 10 sm (Reg; îc) ~-huțănesc Porumb pestriț. 11 sm (Reg; îc) ~-măselat (sau ~-românesc) Porumb alburiu. 12 sm (Reg; îc) ~-mocănesc Porumb cu bobul mare și spornic. 13 sm (Reg; îc) ~-moldovenesc Porumb cu bobul mare și știuletele lung și gros. 14 sm (Reg; îc) ~-morânglav Porumb cu știuletele mare. 15 sm (Reg; îc) ~-scoromnic sau scorumnic Porumb cu știulete subțire, cu boabe mari, aurii. 16 sm (Reg; îc) ~-tătăresc Porumb cu bobul foarte mic, alb și rotund. 17 sm (Reg; îc) ~-țigănesc Porumb cu bobul negru. 18 sm (Reg; îc) ~-turcesc Porumb cu știulete gros, cu multe rânduri de boabe albicioase. 19 sn (Reg; lpl) Holde cu porumb. 20 sm (Reg; pex) Recolta semănăturilor de porumb. 21 sm (Reg) Știulete. 22 sm (Mol) Porumb insuficient dezvoltat. 23 sm (Bot; reg; șîc ~-alb, ~-de-munte, ~ul-caprei) Cojocei (Petasites albuș). 24 sm (Bot; reg) Căptălan (Petasites hybridus). 25 sm (Bot; reg; îc) ~-ulcioarei Bănicel (Malva pusilla). 26 sm (Bot; reg; îc) ~ul-pădurilor sau ~-de-pădure Vinariță (Asperula adorate). 27 sm (Bot; reg; îae) Muma-pădurilor (Lathraea squamaria). 28 sm (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Lumânărică (Verbascum thapsus). 29 sm (Reg; îae) Lăcrămioară (Convalaiea majalis). 30 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Coada-vacii (Verbascum chaixii). 31 sm (Bot; reg; lpl; șîc ~-roșu-de- captalan) Brustur (Petasites hybridus). 32 sm (Bot; reg; îc) ~ul-măgarului Ciulin (Carduus nutans).

CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb. 2. S. n. Porumbiște. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus).Cf. bg., sb. kukuruz, kukurudza.

CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta și rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbiște. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus).Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.

CUCURÚZ, (1, 3) cucuruzi și cucuruji, s. m., (2) cucuruze, s. n. 1. (Regional) Porumb. Am semănat cu îndestulare cucuruz. SADOVEANU, N. F. 92. Grîul răscopt, cu spicul plin și aplecat, abia se zărea de cucuruzul înalt și verde-închis ce se ridica măreț lîngă niște holde de trifoi. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 175. 2. (La pl.) Holde semănate cu cucuruz. Fug vacile-n cucuruze. BIBICESCU, P. P. 184. 3. (Determinat prin «de brad» sau «al bradului») Fructul conic al coniferelor, între solzii căruia sînt semințele; con (2). De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98. (Cu sens colectiv) Pică cucuruzul bradului. SBIERA, P. 6.

cucurúz2 (porumbiște) s. n., pl. cucurúze

cucurúz1 (porumb, con de brad) (reg.) s. m., pl. cucurúzi

cucurúz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucurúzi

cucurúz (porumbiște) s. n., pl. cucurúze

CUCURÚZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

CUCURÚZ s. v. captalan, con, porumb, știulete.

cucurúz (-zi), s. m.1. Știulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. Con de brad și alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri și cu suf. -ză, ca în paralelismul bobbuburuz(ă), cf. și duduruză. Totuși, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo „vîrf în formă de pară”, salent. cuccuruzzo „grămadă de pietre în formă piramidală”, tarent. cucuruzzë „culme rotunjită”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „grămadă de pămînt”; așa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curînd vorba de tot atîtea cuvinte expresive, produse de aceleași intenții și cu aceleași mijloace fonetice. Apare și în bg. kukuruz, sb. kukurùz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, săs. kukeruse, care trebuie să provină toate din rom., țig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrară a lui Mladenov); astfel încît nu este probabilă der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimilă.

CUCURÚZ ~i m. Fructul coniferelor sub solzii căruia sunt semințele; con. /<sb. kukuruz

cucuruz n. 1. Tr. porumb; 2. Mold. rodul conic al bradului. [Serb. KUKURUZ].

cucurúz m., pl. (cuv. rom. înrudit cu buburuz, huhurez și cu cocă, cocoană, coacăză, cucunar, curcubeŭ, lat. cucumis, castravete, ș.a. D. rom. vine sîrb. kukuruz și mumuruz, bg. kukuruz, rut. pol. kukuruca, kukurudza, ceh. kukuruc, ung. kukurica, kukorica, turc. kokoroz ș. a. V. curculez). Est. Con (fruct) de brad, cĭucĭulete. Trans. Popoșoĭ, porumb. Est. Ștulete pipernicit, care se dă porcilor (V. ghijură). S. n., pl. ze. Trans. Porumbiște. V. strobil.

CUCURUZ-DE-PĂDÚRE s. v. mama-pădurii.

porumb m. gen de graminee cu cotorul înalt și spicele mari: grăunțele-i procură un nutriment și cu frunzele-i uscate se umplu saltele (Zea mays). Porumbul, numit în Mold. păpușoiu și în Tr. cucuruz, e originar din America, de unde a fost introdus în Europa în secolul al XVI-lea: din Turcia fu adus în Muntenia pe la finele secolului XVII-lea sub Șerban Cantacuzino (1678-1688), iar în Moldova la 1716 sub Nic. Mavrocordat. Porumbul intră în alimentațiunea țăranului sub formele următoare: mămăligă, terciu, mălaiu, păsat și porumb fiert sau copt. Numeroase varietăți: cincantin, hangan, scorumnic, tătăresc, turcesc, etc. (v. aceste vorbe). [Inflorescența plantei a fost comparată cu o păpușă (de unde sinonimul Mold. păpușoiu), iar mătasea-i roșiatică cu colorațiunea pasării omonime].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cucuruz s. v. CAPTALAN. CON. PORUMB. ȘTIULETE.

CUCURUZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

cucurúz, cucuruzi, s.m. – 1. Știulete de porumb: „Știi, tu, mândră, ce ț-am spus / La cules de cucuruz” (Memoria, 2001: 99). „Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna și se transporta cu coșurile la căruțe și apoi acasă, unde se desfăcea” (Dăncuș, 1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară de buhaș, cocean de brad (ALRRM, 1973: 558). 4. Burete pucios, specie de ciuperci necomestibile (Phallus impudicus), în depresiunea Maramureșului. ♦ (onom.) Cucuruz, nume de familie în Maramureș. – Cf. bg., srb. kukuruz (DEX, MDA).

cucurúz, -i, s.m. – 1. Știulete de porumb: „Știi, tu, mândră, ce ț-am spus / La cules de cucuruz” (Memoria 2001: 99). „Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna și se transporta cu coșurile la căruțe și apoi acasă, unde se desfăcea” (Dăncuș 1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară de buhaș, cocian de brad (ALR 1973: 558). 4. Burete pucios, specie de ciuperci necomestibile (Phallus impudicus), în depresiunea Maramureșului. – Cf. srb. kukuruz, ucr. kukurudz, germ. Kukuruz etc.

arată toate definițiile

Intrare: cucuruz (porumb; -i)
cucuruz (porumb; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzul
  • cucuruzu‑
plural
  • cucuruzi
  • cucuruzii
genitiv-dativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzului
plural
  • cucuruzi
  • cucuruzilor
vocativ singular
plural
cucuruz (porumb; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzul
  • cucuruzu‑
plural
  • cucuruji
  • cucurujii
genitiv-dativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzului
plural
  • cucuruji
  • cucurujilor
vocativ singular
plural
Intrare: cucuruz (holdă; -e)
cucuruz (holdă; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzul
  • cucuruzu‑
plural
  • cucuruze
  • cucuruzele
genitiv-dativ singular
  • cucuruz
  • cucuruzului
plural
  • cucuruze
  • cucuruzelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucuruz
cucuruz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate – (arată)