opțiuni

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

cucui4 v vz cucuia1

cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.

cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.

A CUCUI cucuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc

cucui v. a cânta ca cucul.

cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.

cúcuĭ, a -í v. intr. V. cucăĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
Intrare: cucui (vb.)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
 (să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
 (să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiră
  • cucuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuiește
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucuiesc
 (să)
  • cucuiesc
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucuiești
 (să)
  • cucuiești
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuiește
 (să)
  • cucuiască
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
 (să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
 (să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuiesc
 (să)
  • cucuiască
  • cucuiau
  • cucuiră
  • cucuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)