O definiție pentru cuceritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuceritu sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 93 / V: (înv) ~cir~ / Pl: ~ri / E: cuceri + -ură] (Înv) 1-2 Cucerire (2-3). 3 (Înv) Umilință. 4 (Înv) Temenea.

Intrare: cuceritură
cuceritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuceritură
  • cuceritura
plural
  • cucerituri
  • cuceriturile
genitiv-dativ singular
  • cucerituri
  • cuceriturii
plural
  • cucerituri
  • cuceriturilor
vocativ singular
plural