2 intrări

4 definiții

CUCĂÍ vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

CUCĂÍ, cúcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cucăí (cucăiésc, cucăít), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).

cúcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta [!]). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Intrare: cucăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucăi cucăire cucăit cucăind singular plural
cucăie cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cucăi (să) cucăi cucăiam cucăii cucăisem
a II-a (tu) cucăi (să) cucăi cucăiai cucăiși cucăiseși
a III-a (el, ea) cucăie (să) cucăie cucăia cucăi cucăise
plural I (noi) cucăim (să) cucăim cucăiam cucăirăm cucăiserăm, cucăisem*
a II-a (voi) cucăiți (să) cucăiți cucăiați cucăirăți cucăiserăți, cucăiseți*
a III-a (ei, ele) cucăie (să) cucăie cucăiau cucăi cucăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucăi cucăire cucăit cucăind singular plural
cucăiește cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cucăiesc (să) cucăiesc cucăiam cucăii cucăisem
a II-a (tu) cucăiești (să) cucăiești cucăiai cucăiși cucăiseși
a III-a (el, ea) cucăiește (să) cucăiască cucăia cucăi cucăise
plural I (noi) cucăim (să) cucăim cucăiam cucăirăm cucăiserăm, cucăisem*
a II-a (voi) cucăiți (să) cucăiți cucăiați cucăirăți cucăiserăți, cucăiseți*
a III-a (ei, ele) cucăiesc (să) cucăiască cucăiau cucăi cucăiseră
Intrare: cucăire
cucăire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucăire cucăirea
plural cucăiri cucăirile
genitiv-dativ singular cucăiri cucăirii
plural cucăiri cucăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)