2 intrări

6 definiții

cucăire sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~ri / E: cucăi] (Reg) Moțăire.

cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.

CUCĂÍ vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

CUCĂÍ, cúcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.

cucăí (cucăiésc, cucăít), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).

cúcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Intrare: cucăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucăi
  • cucăire
  • cucăit
  • cucăitu‑
  • cucăind
  • cucăindu‑
singular plural
  • cucăie
  • cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucăi
(să)
  • cucăi
  • cucăiam
  • cucăii
  • cucăisem
a II-a (tu)
  • cucăi
(să)
  • cucăi
  • cucăiai
  • cucăiși
  • cucăiseși
a III-a (el, ea)
  • cucăie
(să)
  • cucăie
  • cucăia
  • cucăi
  • cucăise
plural I (noi)
  • cucăim
(să)
  • cucăim
  • cucăiam
  • cucăirăm
  • cucăiserăm
  • cucăisem
a II-a (voi)
  • cucăiți
(să)
  • cucăiți
  • cucăiați
  • cucăirăți
  • cucăiserăți
  • cucăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucăie
(să)
  • cucăie
  • cucăiau
  • cucăi
  • cucăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucăi
  • cucăire
  • cucăit
  • cucăitu‑
  • cucăind
  • cucăindu‑
singular plural
  • cucăiește
  • cucăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucăiesc
(să)
  • cucăiesc
  • cucăiam
  • cucăii
  • cucăisem
a II-a (tu)
  • cucăiești
(să)
  • cucăiești
  • cucăiai
  • cucăiși
  • cucăiseși
a III-a (el, ea)
  • cucăiește
(să)
  • cucăiască
  • cucăia
  • cucăi
  • cucăise
plural I (noi)
  • cucăim
(să)
  • cucăim
  • cucăiam
  • cucăirăm
  • cucăiserăm
  • cucăisem
a II-a (voi)
  • cucăiți
(să)
  • cucăiți
  • cucăiați
  • cucăirăți
  • cucăiserăți
  • cucăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucăiesc
(să)
  • cucăiască
  • cucăiau
  • cucăi
  • cucăiseră
Intrare: cucăire
cucăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucăire
  • cucăirea
plural
  • cucăiri
  • cucăirile
genitiv-dativ singular
  • cucăiri
  • cucăirii
plural
  • cucăiri
  • cucăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)