16 definiții pentru cobur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBUR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, pentru pistol și hrana călărețului. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.

cobur [At: DOC. (1787), ap. ȘIO II / V: cub~, cumb~, chiob~ / Pl: ~i, (rar) ~ure, ~uri / E: tc kubur, ucr, bg кубур, srb kúbur] (Munt; Mol; îvp) 1 sm Toc pentru pistoale atârnat de șa. 2 sn Haină bărbătească purtată odinioară de boieri.

COBUR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.

COBUR, coburi, s. m. (Popular) Toc sau săculeț de piele atîrnat la șa, în care se poartă de obicei revolverul sau pistolul. Beizade Alecu își scutură fruntea... și strecură în coburul din stingă scrisoarea castelanului. SADOVEANU, Z. C. 19. Bucătarul... a încercat... să ne ucidă cu baltagul cela de la coburii cămilei. VISSARION, B. 122. Cel mai mic frate... merse într-o zi călare la bilei, îmbrăcat în alb și cu pistoale la cobur. I. IONESCU, M. 248.

COBUR ~i m. pop. Toc de piele în care se poartă revolverul sau pistolul. /<turc. kubur, ucr., bulg. kobur

cobur n. toc de pistoale ce se atârnă de șea. [Turc. KUBUR].

cobúr m. și (vechĭ) cubúr m. (turc. kubúr, toc, învălitoare; ngr. kubúri, alb. sîrb. kobúre, bg. kobur). Pl. Desagĭ micĭ de pele care se pun înaintea șeleĭ și în care călărețiĭ țin mîncare și alte lucrurĭ: a lua mîncare la (saŭ în) coburĭ. V. cĭochină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cobur2 (toc de piele) (înv.) s. m., pl. coburi

cobur1 (haină boierească) (înv.) s. n., pl. cobururi

cobur (toc de piele) (pop.) s. m., pl. coburi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobur, coburi, s.m. (reg., înv.) 1. toc de piele pentru pistol, atârnat la șaua calului. 2. haină bărbătească purtată odinioară de boieri.

Intrare: cobur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobur
  • coburul
  • coburu‑
plural
  • coburi
  • coburii
genitiv-dativ singular
  • cobur
  • coburului
plural
  • coburi
  • coburilor
vocativ singular
plural
chiobur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cumbur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cubur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobur, coburisubstantiv masculin

  • 1. popular Toc de piele atârnat de șa, pentru pistol și hrana călărețului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Beizade Alecu își scutură fruntea... și strecură în coburul din stînga scrisoarea castelanului. SADOVEANU, Z. C. 19. DLRLC
    • format_quote Bucătarul... a încercat... să ne ucidă cu baltagul cela de la coburii cămilei. VISSARION, B. 122. DLRLC
    • format_quote Cel mai mic frate... merse într-o zi călare la bîlci, îmbrăcat în alb și cu pistoale la cobur. I. IONESCU, M. 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.