2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului. 2. S. m. și f. Adept al cubismului. – Din fr. cubiste.

CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului. 2. S. m. și f. Adept al cubismului. – Din fr. cubiste.

cubist, ~ă [At: ARDELEANU, U. D. 15 / Pl: ~iști, ~e / E: fr cubiste] 1 a Care aparține cubismului. 2 a Referitor la cubism. 3 a Specific cubismului. 4 a Care provine de la cubism. 5-6 smf, a (Artist) adept al cubismului.

CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj. Care aparține cubismului, care se conformează regulilor și formulelor lui. Desen cubist. Mobilă cubistă.Compozițiile cubiste... nu au nici un grăunte de conținut viu. V. ROM. decembrie 1950, 182.

CUBÍST, -Ă adj. Referitor la cubism; conform regulilor și formulelor cubismului. // s.m. și f. Artist care practică cubismul. [Cf. fr. cubiste].

CUBÍST, -Ă I. adj. referitor la cubism; conform principiilor estetice ale cubismului. II. s. m. f. artist care practică cubismul. (< fr. cubiste)

CUBÍST ~stă (~ști, ~ste) Care ține de cubism; propriu cubismului. /<fr. cubiste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cubíst adj. m., s. m., pl. cubíști; adj. f., s. f. cubístă, pl. cubíste

cubíst adj. m., s. m., pl. cubíști; f. sg. cubístă, pl. cubíste

Intrare: cubistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubistă
  • cubista
plural
  • cubiste
  • cubistele
genitiv-dativ singular
  • cubiste
  • cubistei
plural
  • cubiste
  • cubistelor
vocativ singular
  • cubistă
  • cubisto
plural
  • cubistelor
Intrare: cubist (adj.)
cubist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubist
  • cubistul
  • cubistu‑
  • cubistă
  • cubista
plural
  • cubiști
  • cubiștii
  • cubiste
  • cubistele
genitiv-dativ singular
  • cubist
  • cubistului
  • cubiste
  • cubistei
plural
  • cubiști
  • cubiștilor
  • cubiste
  • cubistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cubist (adj.)

  • 1. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mobilă cubistă.
      surse: DLRLC
    • Compozițiile cubiste... nu au nici un grăunte de conținut viu. V. ROM. decembrie 1950, 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

cubist, -ă (persoană) cubistă

  • 1. Adept al cubismului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Artist care practică cubismul.
    surse: DN

etimologie: