2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUANTIFICÁRE, cuantificări, s. f. Faptul de a cuantifica.V. cuantifica.

CUANTIFICÁRE, cuantificări, s. f. Faptul de a cuantifica.V. cuantifica.

cuantificare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: cuantifica] 1 Determinare a extensiunii predicatului într-o judecată logică. 2 Stabilire a valorilor discrete pe care le poate lua o mărime fizică. 3 Impunere de condiții astfel încât valorile unei mărimi fizice să varieze discontinuu.

CUANTIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a cuantifica. 2. Procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietățile sistemelor atomice sau ale particulelor elementare; cuantizare. 3. Cuantificarea predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. [Cf. fr. quantification].

CUANTIFICÁRE s. f. 1. faptul de a cuantifica. 2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare. 3. ă predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 4. introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice. (după fr. quantification)

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier.

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier.

cuantifica vt [At: GHEREA, ST. CR. III, 219 / Pzi: ~ific / E: lat quantus, -um] 1 A determina extensiunea predicatului într-o judecată logică, înlocuind înțelesul prin cantitatea lui. 2 A stabili valorile discrete pe care le poate lua o mărime fizică. 3 A impune unei mărimi fizice astfel de condiții încât valorile sale să varieze discontinuu.

CUANTIFICÁ vb. I. tr. 1. A determina cantitatea a ceva. 2. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită valoare fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile acesteia să varieze discontinuu; a cuantiza. [Pron. cuan-. / cf. fr. quantifier].

CUANTIFICÁ vb. tr. 1. (log.) a atribui o cantitate unui termen. 2. a determina cantitatea a ceva. ◊ a preciza cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 3. a stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune unei mărimi fizice o variație discontinuă, prin cuantă. (după fr. quantifier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuantificáre (cuan-) s. f., g.-d. art. cuantificắrii; pl. cuantificắri

cuantificáre s. f. (sil. cuan-), g.-d. art. cuantificării; pl. cuantificări

cuantificá (a ~) (cuan-) vb., ind. prez. 3 cuantífică

cuantificá vb. (sil. cuan-), ind. prez. 1 sg. cuantífic, 3 sg. și pl. cuantífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUANTIFICÁ vb. (FIZ.) a cuantiza.

Intrare: cuantificare
cuantificare substantiv feminin
  • silabație: cuan-ti- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuantificare
  • cuantificarea
plural
  • cuantificări
  • cuantificările
genitiv-dativ singular
  • cuantificări
  • cuantificării
plural
  • cuantificări
  • cuantificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuantifica
  • silabație: cuan-ti- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuantifica
  • cuantificare
  • cuantificat
  • cuantificatu‑
  • cuantificând
  • cuantificându‑
singular plural
  • cuantifică
  • cuantificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuantific
(să)
  • cuantific
  • cuantificam
  • cuantificai
  • cuantificasem
a II-a (tu)
  • cuantifici
(să)
  • cuantifici
  • cuantificai
  • cuantificași
  • cuantificaseși
a III-a (el, ea)
  • cuantifică
(să)
  • cuantifice
  • cuantifica
  • cuantifică
  • cuantificase
plural I (noi)
  • cuantificăm
(să)
  • cuantificăm
  • cuantificam
  • cuantificarăm
  • cuantificaserăm
  • cuantificasem
a II-a (voi)
  • cuantificați
(să)
  • cuantificați
  • cuantificați
  • cuantificarăți
  • cuantificaserăți
  • cuantificaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuantifică
(să)
  • cuantifice
  • cuantificau
  • cuantifica
  • cuantificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuantificare

  • 1. Faptul de a cuantifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietățile sistemelor atomice sau ale particulelor elementare.
    surse: DN sinonime: cuantizare
  • 3. Cuantificarea predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul.
    surse: DN
  • 4. Introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice.
    surse: MDN '00

etimologie:

cuantifica

  • 1. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cuantiza
  • 2. A determina cantitatea a ceva.
    surse: DN
    • 2.1. A preciza cantitatea predicatului în raport cu subiectul.
      surse: MDN '00
  • 3. logică A atribui o cantitate unui termen.
    surse: MDN '00

etimologie: