3 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuțitoit sn [At: H IV, 255 / P: ~to-it / E: cuțitoi] Folosire a cuțitoaielor (1).

cuțitoit, ~ă a [At: PAMFILE, J. II, 92 / P: ~to-it / Pl: ~iți, ~e / E: cuțitoi] 1 Lucrat cu cuțitoaia (1). 2 Tras la cuțitoaie (1).

cuțitoi2 vt [At: PAMFILE, I. C. 119 / Pzi: ~iesc / E: cuțitoaie] (Pop; reg) A ciopli, a trage la cuțitoaie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuțitoi, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]

  1. Corectat de la s.f. la s.n. — Octavian Mocanu
Intrare: cuțitoit
cuțitoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuțitoi (vb.)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuțitoi
  • cuțitoire
  • cuțitoit
  • cuțitoitu‑
  • cuțitoind
  • cuțitoindu‑
singular plural
  • cuțitoiește
  • cuțitoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuțitoiesc
(să)
  • cuțitoiesc
  • cuțitoiam
  • cuțitoii
  • cuțitoisem
a II-a (tu)
  • cuțitoiești
(să)
  • cuțitoiești
  • cuțitoiai
  • cuțitoiși
  • cuțitoiseși
a III-a (el, ea)
  • cuțitoiește
(să)
  • cuțitoiască
  • cuțitoia
  • cuțitoi
  • cuțitoise
plural I (noi)
  • cuțitoim
(să)
  • cuțitoim
  • cuțitoiam
  • cuțitoirăm
  • cuțitoiserăm
  • cuțitoisem
a II-a (voi)
  • cuțitoiți
(să)
  • cuțitoiți
  • cuțitoiați
  • cuțitoirăți
  • cuțitoiserăți
  • cuțitoiseți
a III-a (ei, ele)
  • cuțitoiesc
(să)
  • cuțitoiască
  • cuțitoiau
  • cuțitoi
  • cuțitoiseră
Intrare: cuțitoire
cuțitoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitoire
  • cuțitoirea
plural
  • cuțitoiri
  • cuțitoirile
genitiv-dativ singular
  • cuțitoiri
  • cuțitoirii
plural
  • cuțitoiri
  • cuțitoirilor
vocativ singular
plural
cuțitoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitoit
  • cuțitoitul
  • cuțitoitu‑
  • cuțitoi
  • cuțitoita
plural
  • cuțitoiți
  • cuțitoiții
  • cuțitoite
  • cuțitoitele
genitiv-dativ singular
  • cuțitoit
  • cuțitoitului
  • cuțitoite
  • cuțitoitei
plural
  • cuțitoiți
  • cuțitoiților
  • cuțitoite
  • cuțitoitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)