3 intrări

7 definiții

cuțitoit, ~ă a [At: PAMFILE, J. II, 92 / P: ~to-it / Pl: ~iți, ~e / E: cuțitoi] 1 Lucrat cu cuțitoaia (1). 2 Tras la cuțitoaie (1).

cuțitoit sn [At: H IV, 255 / P: ~to-it / E: cuțitoi] Folosire a cuțitoaielor (1).

cuțitoi2 vt [At: PAMFILE, I. C. 119 / Pzi: ~iesc / E: cuțitoaie] (Pop; reg) A ciopli, a trage la cuțitoaie.

CUȚITOÍ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

cuțitói, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]

  1. Corectat de la s.f. la s.n. — Octavian Mocanu
Intrare: cuțitoit
cuțitoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuțitoi (vb.)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuțitoi cuțitoire cuțitoit cuțitoind singular plural
cuțitoiește cuțitoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuțitoiesc (să) cuțitoiesc cuțitoiam cuțitoii cuțitoisem
a II-a (tu) cuțitoiești (să) cuțitoiești cuțitoiai cuțitoiși cuțitoiseși
a III-a (el, ea) cuțitoiește (să) cuțitoiască cuțitoia cuțitoi cuțitoise
plural I (noi) cuțitoim (să) cuțitoim cuțitoiam cuțitoirăm cuțitoiserăm, cuțitoisem*
a II-a (voi) cuțitoiți (să) cuțitoiți cuțitoiați cuțitoirăți cuțitoiserăți, cuțitoiseți*
a III-a (ei, ele) cuțitoiesc (să) cuțitoiască cuțitoiau cuțitoi cuțitoiseră
Intrare: cuțitoire
cuțitoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțitoire cuțitoirea
plural cuțitoiri cuțitoirile
genitiv-dativ singular cuțitoiri cuțitoirii
plural cuțitoiri cuțitoirilor
vocativ singular
plural
cuțitoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțitoit cuțitoitul cuțitoi cuțitoita
plural cuțitoiți cuțitoiții cuțitoite cuțitoitele
genitiv-dativ singular cuțitoit cuțitoitului cuțitoite cuțitoitei
plural cuțitoiți cuțitoiților cuțitoite cuțitoitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)