2 intrări

4 definiții

CUȚITOÍ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUȚITOÍ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

cuțitói, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).

Corectat de la s.f. la s.n. - Octavian Mocanu
Intrare: cuțitoi (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuțitoi cuțitoire cuțitoit cuțitoind singular plural
cuțitoiește cuțitoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuțitoiesc (să) cuțitoiesc cuțitoiam cuțitoii cuțitoisem
a II-a (tu) cuțitoiești (să) cuțitoiești cuțitoiai cuțitoiși cuțitoiseși
a III-a (el, ea) cuțitoiește (să) cuțitoiască cuțitoia cuțitoi cuțitoise
plural I (noi) cuțitoim (să) cuțitoim cuțitoiam cuțitoirăm cuțitoiserăm, cuțitoisem*
a II-a (voi) cuțitoiți (să) cuțitoiți cuțitoiați cuțitoirăți cuțitoiserăți, cuțitoiseți*
a III-a (ei, ele) cuțitoiesc (să) cuțitoiască cuțitoiau cuțitoi cuțitoiseră
Intrare: cuțitoire
cuțitoire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțitoire cuțitoirea
plural cuțitoiri cuțitoirile
genitiv-dativ singular cuțitoiri cuțitoirii
plural cuțitoiri cuțitoirilor
vocativ singular
plural
cuțitoit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțitoit cuțitoitul cuțitoi cuțitoita
plural cuțitoiți cuțitoiții cuțitoite cuțitoitele
genitiv-dativ singular cuțitoit cuțitoitului cuțitoite cuțitoitei
plural cuțitoiți cuțitoiților cuțitoite cuțitoitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)