6 definiții pentru cuță

cuță1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).

cuță2 sf [At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~țe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.

cuță3 sf [At: ALECSANDRI, T. 435 / Pl: ~țe / E: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4).

cuță1, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat.

cuță2, cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.

cuță f. fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [V. cuțu].

Intrare: cuță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuță cuța
plural cuțe cuțele
genitiv-dativ singular cuțe cuței
plural cuțe cuțelor
vocativ singular
plural