2 intrări

3 definiții

cuștuluí (-uésc, -ít), vb. – A ciuguli, a gusta. Mag. kostolni (DAR). Trans.

cuștuluí, cuștuluiésc, vb. IV (reg.) a gusta.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CUȘTULUÍT, -Ă, cuștuluiți, -te, adj. v. CUȘTULUI. – [DAR]

Intrare: cuștului
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuștului cuștuluire cuștuluit cuștuluind singular plural
cuștuluiește cuștuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuștuluiesc (să) cuștuluiesc cuștuluiam cuștuluii cuștuluisem
a II-a (tu) cuștuluiești (să) cuștuluiești cuștuluiai cuștuluiși cuștuluiseși
a III-a (el, ea) cuștuluiește (să) cuștuluiască cuștuluia cuștului cuștuluise
plural I (noi) cuștuluim (să) cuștuluim cuștuluiam cuștuluirăm cuștuluiserăm, cuștuluisem*
a II-a (voi) cuștuluiți (să) cuștuluiți cuștuluiați cuștuluirăți cuștuluiserăți, cuștuluiseți*
a III-a (ei, ele) cuștuluiesc (să) cuștuluiască cuștuluiau cuștului cuștuluiseră
Intrare: cuștuluit
cuștuluit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuștuluit cuștuluitul cuștului cuștuluita
plural cuștuluiți cuștuluiții cuștuluite cuștuluitele
genitiv-dativ singular cuștuluit cuștuluitului cuștuluite cuștuluitei
plural cuștuluiți cuștuluiților cuștuluite cuștuluitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)