2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuștului v vz cuștuli


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuștuluí (-uésc, -ít), vb. – A ciuguli, a gusta. Mag. kostolni (DAR). Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuștuluí, cuștuluiésc, vb. IV (reg.) a gusta.

Intrare: cuștuluire
cuștuluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuștuluire
  • cuștuluirea
plural
  • cuștuluiri
  • cuștuluirile
genitiv-dativ singular
  • cuștuluiri
  • cuștuluirii
plural
  • cuștuluiri
  • cuștuluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuștului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuștului
  • cuștuluire
  • cuștuluit
  • cuștuluitu‑
  • cuștuluind
  • cuștuluindu‑
singular plural
  • cuștuluiește
  • cuștuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuștuluiesc
(să)
  • cuștuluiesc
  • cuștuluiam
  • cuștuluii
  • cuștuluisem
a II-a (tu)
  • cuștuluiești
(să)
  • cuștuluiești
  • cuștuluiai
  • cuștuluiși
  • cuștuluiseși
a III-a (el, ea)
  • cuștuluiește
(să)
  • cuștuluiască
  • cuștuluia
  • cuștului
  • cuștuluise
plural I (noi)
  • cuștuluim
(să)
  • cuștuluim
  • cuștuluiam
  • cuștuluirăm
  • cuștuluiserăm
  • cuștuluisem
a II-a (voi)
  • cuștuluiți
(să)
  • cuștuluiți
  • cuștuluiați
  • cuștuluirăți
  • cuștuluiserăți
  • cuștuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cuștuluiesc
(să)
  • cuștuluiască
  • cuștuluiau
  • cuștului
  • cuștuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)