2 definiții pentru cuștului

cuștuluí (-uésc, -ít), vb. – A ciuguli, a gusta. Mag. kostolni (DAR). Trans.

cuștuluí, cuștuluiésc, vb. IV (reg.) a gusta.

Intrare: cuștului
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuștului cuștuluire cuștuluit cuștuluind singular plural
cuștuluiește cuștuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuștuluiesc (să) cuștuluiesc cuștuluiam cuștuluii cuștuluisem
a II-a (tu) cuștuluiești (să) cuștuluiești cuștuluiai cuștuluiși cuștuluiseși
a III-a (el, ea) cuștuluiește (să) cuștuluiască cuștuluia cuștului cuștuluise
plural I (noi) cuștuluim (să) cuștuluim cuștuluiam cuștuluirăm cuștuluiserăm, cuștuluisem*
a II-a (voi) cuștuluiți (să) cuștuluiți cuștuluiați cuștuluirăți cuștuluiserăți, cuștuluiseți*
a III-a (ei, ele) cuștuluiesc (să) cuștuluiască cuștuluiau cuștului cuștuluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)