cuștuli vi [At: CABA, SĂL. 96 / V: coștoli, ~tiuli, ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg kostolni] (Trs; mgm) A gusta.

coștiuli vi vz cuștuli

coștoli v vz cuștului

coștului vi vz cuștuli

cuștiuli vi vz cuștuli

cuștului v vz cuștuli

cuștuli, cuștulesc, vb. tranz. – (reg.) A gusta: „De-a ei miros te topești / Până nu o cuștulești” (Bilțiu, 1996: 384). – Din magh. kostolni „a gusta, a degusta” (MDA).

cuștuli, cuștulesc, vb. tranz. – A gusta: „De-a ei miros te topești / Până nu o cuștulești” (Bilțiu 1996: 384). – Din gustuli, gusta (< lat. gustare).