2 definiții pentru cușmete

cușmete sm [At: VÎRCOL, V. / V: cujm~ / Pl: ~eți / E: ns cf tc kusmet] 1-2 (Olt) Bucată (de pâine sau de mămăligă) Si: (reg) bucătură, calup, codru, șucap.

cușméte, cușméți, s.m. (reg.) bucată de pâine sau de mămăligă; codru, bucătură, calup, șucap, dărab.

Intrare: cușmete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușmete cușmetele
plural cușmeți cușmeții
genitiv-dativ singular cușmete cușmetelui
plural cușmeți cușmeților
vocativ singular
plural