20 de definiții pentru cușmă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

CUȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

cușmă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) cujmă, cucimă, cugimă / Pl: ~me / E: vsl кучма] 1 (Reg) Căciulă de blană (de miel). 2 (Reg; îs) ~ cu urechi Căciulă fără vârf, cu două prelungiri laterale care acoperă urechile (și se leagă sub bărbie). 3 (Reg; îe) A avea casa sub ~ A fi foarte sărac. 4 (Reg; îe) A umbla (sau a se ruga) cu ~ma-n mână A se umili. 5 (Reg; îe) A-i ieși cuiva părul prin ~ A fi foarte sărac. 6 (Nob; îs) ~ frigiană Bonetă frigiană. 7 (Înv; îs) ~ de noapte Tichie. 8 (Reg) Pătură groasă de lână. 9 (Reg; spc) Pătură groasă de lână, terminată printr-o glugă (care se încheie sub bărbie) și pe care o poartă mai ales păstorii peste alte haine, ca să-i apere de ploaie. 10 (Reg; spc) Țesătură groasă de canură sau de păr de capră în care se învelesc copiii mici peste scutece. 11 (Bot; șîs) ~ma șarpelui Bureți de pădure nedefiniți mai îndeaproape Cf pălăria șarpelui. 12 (Reg) Ciocanul care ține ițele și brâgla la războiul de țesut.

CUȘMĂ, cușme, s. f. 1. (Mold., Bucov., Transilv.) Căciulă. Luîndu-și cușma, a trecut puntea îngîndurat. GALAN, Z. R. 51. Se opri, își îndesă mai tare cușma, își strînse pumnii. CAMILAR, TEM. 167. S-ar duce la acel cneaz, i-ar smulge cușma din cap și ar trînti-o de pămînt. SADOVEANU, N. F. 63. El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are. CREANGĂ, P. 145. ◊ Fig. Îmi amintesc... de munții noștri cu cușme de zăpezi veșnice. SADOVEANU, O. V 609. ◊ Expr. A umbla cu cușma-n mînă după cineva = a se umili, cerșind protecția sau favoarea cuiva. Cu cușma-n mînă iarna să îmbli după dînsul. NEGRUZZI, S. II 253. 2. (Ban.) Pătură groasă de lînă, care servește de așternut sau la învelit. Și-și șterse dinadins bocancii pe «cușmă», pe pătura de dimie albă. DUMITRIU, V. L. 26.

CUȘMĂ ~e f. reg. Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; căciulă. ◊ A umbla cu ~a-n mână după cineva a se umili în fața cuiva cerșind ceva. /<ucr. kuțma

cușmă f. Mold. căciulă de oaie: să-mi pun cușma pe o ureche AL. [Slav. KUČĬMA].

cúșmă f., pl. e (ung. kucsma, kusma, de unde și vsl. kucĭma, sîrb. rut. kúčma, pol. kuczma). Mold. nord. Trans. Căcĭulă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cușmă (reg.) s. f., g.-d. art. cușmei; pl. cușme

cușmă (reg.) s. f., g.-d. art. cușmei; pl. cușme

cușmă s. f., g.-d. art. cușmei; pl. cușme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cușmă (cușme), s. f.1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma.Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cușmă, cușme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.

cușmă, cușme, s.f. – Căciulă (de blană) purtată de bărbați în anotimpul rece. – Din sl. kučǐma, în parte prin interm. magh. kucsma (Cihac, cf. DER; Scriban); din ucr. kučma (DEX).

Intrare: cușmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușmă
  • cușma
plural
  • cușme
  • cușmele
genitiv-dativ singular
  • cușme
  • cușmei
plural
  • cușme
  • cușmelor
vocativ singular
plural
gucimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cujmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cugimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuciumă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cușmă, cușmesubstantiv feminin

regional
  • 1. Căciulă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căciulă
    • format_quote Luîndu-și cușma, a trecut puntea îngîndurat. GALAN, Z. R. 51. DLRLC
    • format_quote Se opri, își îndesă mai tare cușma, își strînse pumnii. CAMILAR, TEM. 167. DLRLC
    • format_quote S-ar duce la acel cneaz, i-ar smulge cușma din cap și ar trînti-o de pămînt. SADOVEANU, N. F. 63. DLRLC
    • format_quote El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi amintesc... de munții noștri cu cușme de zăpezi veșnice. SADOVEANU, O. V 609. DLRLC
    • chat_bubble A umbla cu cușma-n mână după cineva = a se umili, cerșind protecția sau favoarea cuiva. DLRLC
      sinonime: umili
      • format_quote Cu cușma-n mînă iarna să îmbli după dînsul. NEGRUZZI, S. II 253. DLRLC
  • 2. Pătură groasă de lână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-și șterse dinadins bocancii pe «cușmă», pe pătura de dimie albă. DUMITRIU, V. L. 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.