2 definiții pentru cușei

cușeí (-iésc, -ít), vb. – A ciuguli, a mînca pe apucate. Rut. kušati (DAR). În Bucov.

cușeí, cușeiésc, vb. IV (reg.) a gusta, a bea puțin.

Intrare: cușei
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cușei cușeire cușeit cușeind singular plural
cușeiește cușeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cușeiesc (să) cușeiesc cușeiam cușeii cușeisem
a II-a (tu) cușeiești (să) cușeiești cușeiai cușeiși cușeiseși
a III-a (el, ea) cușeiește (să) cușeiască cușeia cușei cușeise
plural I (noi) cușeim (să) cușeim cușeiam cușeirăm cușeiserăm, cușeisem*
a II-a (voi) cușeiți (să) cușeiți cușeiați cușeirăți cușeiserăți, cușeiseți*
a III-a (ei, ele) cușeiesc (să) cușeiască cușeiau cușei cușeiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)