2 intrări

O definiție

cuședeá vb. II refl. (numai la pers. 3 sg.) (înv.) a se cade, a se cuveni.

Intrare: cuședea
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuședea cuședere cușezut cușezând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cușade, cușede (să) cușadă, cușa cuședea cușezu cușezuse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
Intrare: cuședere
cuședere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuședere cușederea
plural cușederi cușederile
genitiv-dativ singular cușederi cușederii
plural cușederi cușederilor
vocativ singular
plural