O definiție pentru crută

crútă f., pl. e (cp. cu cutră, [ca crod-codru orĭ crov-covru]. Munt. vest (Univ. 3 Dec. 1924, 1, 5). Om nevolnic, imbecil.

Intrare: crută
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cru
  • cruta
plural
  • crute
  • crutele
genitiv-dativ singular
  • crute
  • crutei
plural
  • crute
  • crutelor
vocativ singular
plural