O definiție pentru crută

crútă f., pl. e (cp. cu cutră, [ca crod-codru orĭ crov-covru]. Munt. vest (Univ. 3 Dec. 1924, 1, 5). Om nevolnic, imbecil.

Intrare: crută
crută
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cru cruta
plural crute crutele
genitiv-dativ singular crute crutei
plural crute crutelor
vocativ singular
plural