CRUPĂ, crupe, s. f. 1. Regiune a corpului unor mamifere, aflată în partea superioară a trunchiului, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe.

crupă¹ sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 71 / Pl: ~pe / E: fr croupe] (Frm) 1 Parte de dinapoi a șoldurilor unor mamifere între șale și rădăcina cozii Si: (pop) sapă. 2 (Mai ales la femei; gmț;) Posterior. 3 Parte dinspre coadă a cruponului (1). 4 (Fig) Prelungire de munte sau de deal. 5 Prelungire a unui mamelon.

CRUPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe.

CRUPĂ, crupe, s. n. Partea de dinapoia corpului unui; cal, de la șale pînă la coadă. Punînd mîna dreaptă pe crupa calului și sucind capul, văzu nourii care se îmbulzeau deodată din apus. SADOVEANU, Z. C. 39. Un vîntuleț răcoros îi înfășură gîtul și crupa ca într-o pînză udă. GÎRLEANU, L. 29. Călăreț rotaș împingea de crupa calului său... desperat că gloaba nu vrea să intre în vagon. D. ZAMFIRESCU, R. 71.

CRUPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară pînă la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe].

CRUPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe)

CRUPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.

CRUPĂ ~e f. Partea de dinapoi și de sus a corpului unor mamifere (de la șale până la coadă). /<fr. croupe

*crúpă f., pl. e (fr. croupe, d. germ. kruppe. V. grup). Partea din apoĭ a spinăriĭ vitelor (sapa, șaŭca).

crupă (parte a corpului unor mamifere; formă de relief) s. f., g.-d. art. crupei; pl. crupe

crupă (parte a corpului mamiferelor, formă de relief) s. f., g.-d. art. crupei; pl. crupe

crupă (zool., geogr.) s. f., g.-d. art. crupei; pl. crupe

CRUPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șaucă. (~ la cal.)

CRUPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șaucă. (~ la cal.)

crupă (crupe), s. f. – Partea dinapoi și de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe. – Der. crupier, s. m., din fr. croupier.

crupă, s.f. – v. clupă („instrument cu care se măsoară grosimea buștenilor”).

crupă, s.f. – v. clupă.