3 definiții pentru cruh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cruh sn [At: H VI, 22 / V: croh / Pl: ~uri / E: ucr крукха, rs крокха] (Min) 1 (Mol) Piatră de culoare neagră, lucioasă nedefinită mai îndeaproape. 2 (Reg; îf croh) Bocnă albă sau galbenă roșietică, netedă și lucioasă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cruh (-huri), s. n. – (Mold.) Pietricică. Sl. kruchŭ „bucată”, rut. krucha „piatră”, sb. kruh „colț de pîine”. Circulă și (în Trans.) în forma crînf, s. n. (colț de pîine), cu infixul nazal și modificarea finalei, ca în praf, vîrf; și în numeroase forme der.: crihan, crifan, crifoi, clihan, călhan, cîlfan, cîlfete, s. n. (Trans. și Mold., colț de pîine), cf. rut. kricha (DAR). Der. cruhos, adj. (tare); crîmpoi, s. n. (bucată); crîmpei, s. n. (fragment, bucată), cuvînt folosit curent, care se pune în legătură în general cu sl. krǫpŭ „mic”; krǫpĕti „a contacta” (Cihac, II, 80; Byhan 316; Pușcariu, Lr., 291), cf. curpen; crîmpi, vb. (Trans., a face ghemotoc); crîmpiță, s. f. (Trans., încurcătură, încîlceală a urzelii la război; încurcătură, belea; greutate; greșeală); crîmpot, s. n. (fragment, bucată); crîmpoți (var. crîmpoti, crîmpota), vb. (a face bucăți; a rupe, a sfîșia; a desface, a anihila); crîmpoțeală, s. f. (acțiunea de a face bucăți); crîmpoșie, s. f. (varietate de struguri).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crúh, cruhuri, s.n. (reg.) piatră neagră și lucie; cotroanță.

Intrare: cruh
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruh
  • cruhul
  • cruhu‑
plural
  • cruhuri
  • cruhurile
genitiv-dativ singular
  • cruh
  • cruhului
plural
  • cruhuri
  • cruhurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)