12 definiții pentru crug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., sb. krug.

crug sn [At: (a. 1508) LITURGHIER SLAVONESC, ap. BV I, 7 / V: clug / Pl: ~uri / E: rs круг,srb krug cf crâng] (Înv) 1 Cerc Si: cearcăn. 2 (Ast) Orbită. 3 (Ast; îs) ~ul cerului sau ceresc Boltă cerească Si: tărie, firmament, crâng. 4 (Ast; reg) Calea Lactee. 5 (În legătură cu Soarele sau Luna) Ciclu. 6 Glob. 7 (Fiind vorba de ceea ce se măsoară cu ciclul unor fenomene astronomice) Curs.

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.

CRUG, cruguri, s. n. (Învechit și popular) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91. În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340. Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească, firmamentul. Și-nainte ne-a mînat, Pre crugul cerului, Pre semnele pămîntului. TEODORESCU, P. P. 163. 2. Ciclu solar (sau lunar) după trecerea căruia zilele săptămînii (sau fazele lunii) cad la aceleași date ale anului... Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, V. F. 34. ♦ Curs, circuit. În crugul prinsurilor, apa Sucevii se zărea ca un balaur vînăt. CAMILAR, N. II 407.

crug n. cerc, orbită: crugul soarelui, cerului; crugul lunei, ciclu lunar. [Rus. KRUGŬ (v. crâng)].

crug n., pl. urĭ (rus. krug, cerc, d. vsl. krongŭ). Vechĭ. Crîng, cerc, ciclu, órbită. Crugu luniĭ, ciclu lunar. V. pascalie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crug (înv.) s. n., pl. cruguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUG s. v. boltă, cer, ciclu, firmament, orbită.

crug s. v. BOLTĂ. CER. CICLU. FIRMAMENT. ORBITĂ.

Intrare: crug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crug
  • crugul
  • crugu‑
plural
  • cruguri
  • crugurile
genitiv-dativ singular
  • crug
  • crugului
plural
  • cruguri
  • crugurilor
vocativ singular
plural
clug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crug, crugurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. DEX '09 DLRLC
    sinonime: orbită
    • format_quote Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91. DLRLC
    • format_quote În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340. DLRLC
    • 1.1. Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-nainte ne-a mînat, Pre crugul cerului, Pre semnele pămîntului. TEODORESCU, P. P. 163. DLRLC
  • 2. Ciclu solar (sau lunar). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciclu
    • format_quote Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, V. F. 34. DLRLC
    • 2.1. Circuit, curs. DLRLC
      • format_quote În crugul prînzurilor, apa Sucevii se zărea ca un balaur vînăt. CAMILAR, N. II 407. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.