5 definiții pentru crudiciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUDICIÚNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune.

CRUDICIÚNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune.

crudiciune [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~duc~ / Pl: ~ni / E: crud + -iciune] (Reg) Aliment care se mănâncă crud.

CRUDICIÚNE, crudiciuni, s. f. (Regional) Aliment care nu trebuie fiert sau fript, care se mănîncă crud... În loc de mîncare îi puneau în traistă crudiciuni, prune- acre și ceapă, și-i dădeau drumul. PREDA, Î. 19.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crudiciúne (reg.) s. f., g.-d. art. crudiciúnii; pl. crudiciúni

crudiciúne s. f., g.-d. art. crudiciúnii; pl. crudiciúni

Intrare: crudiciune
crudiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crudiciune
  • crudiciunea
plural
  • crudiciuni
  • crudiciunile
genitiv-dativ singular
  • crudiciuni
  • crudiciunii
plural
  • crudiciuni
  • crudiciunilor
vocativ singular
plural

crudiciune

  • 1. regional Aliment care se mănâncă crud.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În loc de mîncare îi puneau în traistă crudiciuni, prune acre și ceapă, și-i dădeau drumul. PREDA, Î. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Crud + sufix -iciune.
    surse: DEX '98 DEX '09