2 intrări

20 de definiții

CRUCIFICÁRE, crucificări, s. f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. – V. crucifica.

CRUCIFICÁRE, crucificări, s. f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. – V. crucifica.

CRUCIFICÁRE s. f. Acțiunea de a crucifica; pironire pe cruce, răstignire.

crucificáre s. f., g.-d. art. crucificắrii; pl. crucificắri

crucificáre s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări

CRUCIFICÁRE s. v. răstignire.

CRUCIFICÁRE s.f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. [< crucifica].

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (în Antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – Din fr. crucifier.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În trecut) A executa un condamnat la moarte prin piroanre pe cruce; a răstigni. (Fig.) «Onorabili domni proprietarii»așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219.

crucificá (a ~) vb., ind. prez. 3 crucífică

crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic, 3 sg. și pl. crucífică

CRUCIFICÁ vb. v. răstigni.

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce].

CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier)

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. (osândiți) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier

crucificà v. a pironi pe cruce, a răstigni.

*crucífic, a v. tr. (fr. crucifier, d. lat. crucifigere, de unde rom. corect s'ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige și ca it. crocifigere. E și sp. pg. crucificar, formate tot greșit). Barb. Înfig pe cruce, răstignesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRUCIFICÁRE s. răstignire, (înv.) răstignít.

CRUCIFICÁ vb. a răstigni, (înv. și pop.) a pironi.

Intrare: crucifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crucifica crucificare crucificat crucificând singular plural
crucifică crucificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crucific (să) crucific crucificam crucificai crucificasem
a II-a (tu) crucifici (să) crucifici crucificai crucificași crucificaseși
a III-a (el, ea) crucifică (să) crucifice crucifica crucifică crucificase
plural I (noi) crucificăm (să) crucificăm crucificam crucificarăm crucificaserăm, crucificasem*
a II-a (voi) crucificați (să) crucificați crucificați crucificarăți crucificaserăți, crucificaseți*
a III-a (ei, ele) crucifică (să) crucifice crucificau crucifica crucificaseră
Intrare: crucificare
crucificare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucificare crucificarea
plural crucificări crucificările
genitiv-dativ singular crucificări crucificării
plural crucificări crucificărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)