4 definiții pentru crucișătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCIȘĂTÚRĂ, crucișături, s. f. (Reg.) Încrucișare. – Din [în]crucișa + suf. -ătură.

CRUCIȘĂTÚRĂ, crucișături, s. f. (Reg.) Încrucișare. – Din [în]crucișa + suf. -ătură.

crucișătu sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: ~ri / E: cruciș + -ătură] (Reg) 1 Încrucișare. 2 Privire sașie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucișătúră (reg.) s. f., g.-d. art. crucișătúrii; pl. crucișătúri

crucișătúră s. f., g.-d. art. crucișătúrii; pl. crucișătúri

Intrare: crucișătură
crucișătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucișătu
  • crucișătura
plural
  • crucișături
  • crucișăturile
genitiv-dativ singular
  • crucișături
  • crucișăturii
plural
  • crucișături
  • crucișăturilor
vocativ singular
plural

crucișătură

etimologie:

  • [în]crucișa + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98