12 definiții pentru cruțător

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.

CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Despre oameni) 1. Milostiv, îndurător, iertător, bun (la suflet). 2. Econom.

cruțătór (rar) adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre

cruțătór adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre

CRUȚĂTÓR adj. v. econom.

CRUȚĂTÓR adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.

Cruțător ≠ necruțător

CRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care cruță; care manifestă milă; îndurător; milos. 2) Care nu face risipă; care este econom. /a cruța + suf. ~ător

cruțătór, -oáre adj. Care cruță, econom. Milos, îndurător. S. f., pl. orĭ. Vechĭ. Milostenie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cruțătór adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.

CRUȚĂTÓR adj. adunător, econom, păstrător, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstriélnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

Intrare: cruțător
cruțător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruțător cruțătorul cruțătoare cruțătoarea
plural cruțători cruțătorii cruțătoare cruțătoarele
genitiv-dativ singular cruțător cruțătorului cruțătoare cruțătoarei
plural cruțători cruțătorilor cruțătoare cruțătoarelor
vocativ singular
plural