2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȘÍT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. cruși.

CRUȘÍT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. cruși.

crușit2, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: cruși] (Îrg) 1 Argăsit. 2 Înnegrit. 3 Însângerat. 4 (Îs) Ceai ~ Ceai stătut care a căpătat o culoare închisă. 5 (Îs) Lapte ~ Lapte amestecat cu sânge.

crușit1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: cruși] 1 Tăbăcire (1). 2 Boală internă la oi și vaci, asemănătoare cu aprinderea din pricina căreia animalele urinează cu sânge Si: (reg) crușet, crușit1 (2).

CRUȘÍT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Regional) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit, tăbăcit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sînge). – Variantă: încrușít, -ă (EMINESCU, O. I 62) adj.

CRUȘÍ, crușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.

CRUȘÍ, crușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.

cruși [At: POGOR, HENR. 229 / Pzi: esc / E: ucr кryщити] 1 vt A argăsi (1). 3 vtr A (se) înroși. 4 vt A vopsi (cu roșu închis). 5 vt A stropi cu sânge. 6 vt (Fig) A face de râs pe cineva. 7 vi (D. animale) A urina cu sânge. 8 vr (D. vaci) A da lapte cu sânge. 9 vr (D. dinți) A se strepezi.

CRUȘÍ, crușesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A argăsi, a tăbăci.

crușì v. Mold. 1. a tăbăci pieile, opincile; 2. a urina sânge (de vite). [Cf. rut. KRUŠITI].

*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crușésc, imperf. 3 sg. crușeá; conj. prez. 3 să crușeáscă

crușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crușésc, imperf. 3 sg. crușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. crușeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUȘÍ vb. v. argăsi, tăbăci.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crușí (crușésc, crușít), vb.1. A tăbăci, a argăsi. – 2. A înroși. – 3. A însîngera, a umple de sînge. Rut. krušiti „a muia”, cf. rus. krušitĭ „a desface” (Scriban; DAR). Semantismul pare clar, deoarece tăbăcitul presupune operația de a muia pielea și, pe de altă parte, coaja de arin, care se folosește în această operație, are culoare roșiatică. Cihac, II, 85, se gîndea la krŭvĭ „sînge”, care nu pare posibil. – Der. crușețea, s. f. (plantă comestibilă, Barbarea vulgaris), al cărei nume provine fără îndoială de la cruși (Bogrea, Dacor., I, 336), dar nu de la sensul a înroși (DAR), ci probabil de la cel de a muia căci așa se pregătește planta; crușei (var. crușin), s. m. (plante ramnacee, Rhamnus frangula; Rhamnus cathartica), cf. rut. krušiná (DAR), este probabil cuvînt identic cu mr. cruș „păducel”, pe care Pascu, I, 70 îl deriva de la lat. coruscus; crușeală, s. f. (tăbăcit, acțiunea de a tăbăci; baie de tăbăcit); crușit, s. n. (tăbăcit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crușí, crușésc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci, a dubi. 2. a (se) înroși, a vopsi.

Intrare: crușit
crușit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crușit
  • crușitul
  • crușitu‑
  • cruși
  • crușita
plural
  • crușiți
  • crușiții
  • crușite
  • crușitele
genitiv-dativ singular
  • crușit
  • crușitului
  • crușite
  • crușitei
plural
  • crușiți
  • crușiților
  • crușite
  • crușitelor
vocativ singular
plural
încrușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitul
  • încrușitu‑
  • ‑ncrușitul
  • ‑ncrușitu‑
  • încruși
  • ‑ncruși
  • încrușita
  • ‑ncrușita
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiții
  • ‑ncrușiții
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitele
  • ‑ncrușitele
genitiv-dativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitului
  • ‑ncrușitului
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitei
  • ‑ncrușitei
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiților
  • ‑ncrușiților
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitelor
  • ‑ncrușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cruși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruși
  • crușire
  • crușit
  • crușitu‑
  • crușind
  • crușindu‑
singular plural
  • crușește
  • crușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crușesc
(să)
  • crușesc
  • crușeam
  • crușii
  • crușisem
a II-a (tu)
  • crușești
(să)
  • crușești
  • crușeai
  • crușiși
  • crușiseși
a III-a (el, ea)
  • crușește
(să)
  • crușească
  • crușea
  • cruși
  • crușise
plural I (noi)
  • crușim
(să)
  • crușim
  • crușeam
  • crușirăm
  • crușiserăm
  • crușisem
a II-a (voi)
  • crușiți
(să)
  • crușiți
  • crușeați
  • crușirăți
  • crușiserăți
  • crușiseți
a III-a (ei, ele)
  • crușesc
(să)
  • crușească
  • crușeau
  • cruși
  • crușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crușit încrușit regional

etimologie:

  • vezi cruși
    surse: DEX '09 DEX '98

cruși

etimologie: