10 definiții pentru crușățea cruzățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris).Crușit + suf. -ea.

CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris).Crușit + suf. -ea.

crușățea sf [At: PANȚU, PL.2 / V: ~uză~ / Pl: ~ele / E: crușit + -ea] (Bot; reg) Plantă erbacee, din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii, ale cărei frunze amare se mănâncă uneori ca salată sau se pregătesc ca spanacul Si: bărbușoară, (Buc) gărnații (Barbarea vulgaris).

CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-cenușii, ale cărei frunze amare se mănîncă uneori ca salată sau se pregătesc ca spanacul (Barbarea vulgaris).

CRUȘĂȚEÁ ~éle f. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene și cu frunze amărui, comestibile. [Sil. -șă-țea] /Orig. nec.

cruzățea sf vz crușățea


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crușățeá s. f., art. crușățeáua, g.-d. art. crușățélei; pl. crușățéle, art. crușățélele

crușățeá s. f., art. crușățeáua, g.-d. art. crușățélei; pl. crușățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUȘĂȚEÁ s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) bărbușoară.

CRUȘĂȚEA s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) bărbușoară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRUȘĂȚEÁ (< crușit) s. f. Plantă erbacee bienală sau perenă din familia cruciferelor, înaltă de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse în raceme și cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietăți antiscorbutice și pot fi consumate ca salată.

Intrare: crușățea
crușățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crușățea
  • crușățeaua
plural
  • crușățele
  • crușățelele
genitiv-dativ singular
  • crușățele
  • crușățelei
plural
  • crușățele
  • crușățelelor
vocativ singular
plural
cruzățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruzățea
  • cruzățeaua
plural
  • cruzățele
  • cruzățelele
genitiv-dativ singular
  • cruzățele
  • cruzățelei
plural
  • cruzățele
  • cruzățelelor
vocativ singular
plural

crușățea Barbarea cruzățea

  • 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bărbușoară

etimologie:

  • Crușit + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09