9 definiții pentru cronometror
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRONOMETROR, -OARE, cronometrori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc. – Din fr. chronométreur.
CRONOMETROR, -OARE, cronometrori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc. – Din fr. chronométreur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cronometror, ~oare smf [At: IOANOVICI, TEHN. 355 / Pl: ~i, ~oare / E: fr chronométreur] Persoană care măsoară timpul cu cronometrul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONOMETROR, cronometrori, s. m. Persoană care măsoară timpul cu cronometrai, pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRONOMETROR, -OARE s.m. și f. Cel care cronometrează. [< fr. chronométreur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRONOMETROR, -OARE s. m. f. cel care cronometrează. (< fr. chronométreur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cronometror (desp. -me-tror) s. m., pl. cronometrori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cronometror (-me-tror) s. m., pl. cronometrori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cronometror s. m. (sil. -tror), pl. cronometrori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
- silabație: -me-tror
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cronometror, cronometrorisubstantiv masculin cronometroare, cronometroaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- chronométreur DEX '09 DEX '98 DN