2 intrări

5 definiții

CRONOFÁG, -Ă, cronofagi, -ge, adj. (Fam.) Consumator de timp. – Crono- + fag.

*cronofág adj. m., pl. cronofági; f. cronofágă, pl. cronofáge

CRONOFÁG, -Ă adj. (Fam.) Mâncător, consumator de timp. [Cf. gr. chronos – timp, phagein – a mânca].

CRONOFÁG, -Ă adj. (fam.) consumator de timp. (< crono- + -fag2)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cronofág, -ă adj., s.m.f. (fam.) Consumator de timp ◊ „Eseu, critică și teorie literară: premiul al II-lea – «Cronoclasm și Cronofagi» de G.C. din Iași [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2 //din crono- + -fag; M. Avram în LL 4/83 cu înregistrări anterioare, Th. Hristea în R.lit. 17 V 84//

Intrare: cronofag (adj.)
cronofag adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronofag cronofagul cronofa cronofaga
plural cronofagi cronofagii cronofage cronofagele
genitiv-dativ singular cronofag cronofagului cronofage cronofagei
plural cronofagi cronofagilor cronofage cronofagelor
vocativ singular
plural
Intrare: cronofagă
cronofagă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronofa cronofaga
plural cronofage cronofagele
genitiv-dativ singular cronofage cronofagei
plural cronofage cronofagelor
vocativ singular
plural