crono- [At: DN³ / E: fr chrono-] Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) timp”.

CRONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) timp”, „de timp”. [ Var. cron-. / < fr. chrono-, cf. gr. chronos].

CRON(O)-, -CRON, -CRONIE, -CRONISM elem. „timp”. (< fr. chron/o/-. -chrone, -chronie, -chronisme, cf. gr. khronos)

CRONO- elem. cron(o)-.

-cron [At: DN³ / E: fr -chrone] Element secundar de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) timp”.

hron- vz cron-

CRON¹- v. crono-.

-CRON² Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) timp”. [< fr. -chrone].

-CRONIE, -CRONISM elem. cron(o)-.

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-₁, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.

CRON-, v. CRONO-. □ ~axie (v. -axie), s. f., 1. Timp minim în care are loc o excitație. 2. Timp fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; ~aximetrie (v. axi/o-₁ v. -metrie₁), s. f., măsurare a cronaxiei; ~aximetru (v. axi/o-₁, v. -metru₁), s. n., aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.

-CRON „timp, durată, relativ la timp”. ◊ gr. khronos „timp” > fr. -chrone, engl. id., germ. -chron > rom. -cron.

-CRONIE „timp, durată, temporalitate, evoluție”. ◊ gr. khronos „timp” > fr. -chronie, engl. -chrony > rom. -cronie.