2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-cron [At: DN3 / E: fr -chrone] Element secundar de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) timp”.

-CRON2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) timp”. [< fr. -chrone].

CRON(O)-, -CRÓN, -CRONÍE, -CRONÍSM elem. „timp”. (< fr. chron/o/-. -chrone, -chronie, -chronisme, cf. gr. khronos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CRON-, v. CRONO-.~axie (v. -axie), s. f., 1. Timp minim în care are loc o excitație. 2. Timp fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; ~aximetrie (v. axi/o-1 v. -metrie1), s. f., măsurare a cronaxiei; ~aximetru (v. axi/o-1, v. -metru1), s. n., aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.

-CRON „timp, durată, relativ la timp”. ◊ gr. khronos „timp” > fr. -chrone, engl. id., germ. -chron > rom. -cron.

Intrare: cron (pref.)
cron (pref.)
prefix (I7-P)
  • cron
Intrare: cron (suf.)
cron (suf.)
sufix (I7-S)
  • cron