cromorna (cuv. it.; fr. cromorne; germ. Krummhorn) 1. Instrument de suflat cu ancie* dublă din sec. 16-17. Anciile erau montate într-un butoiaș cu deschizătură, care proiecta suflul spre acestea fără ca instrumentistul să le atingă cu buzele. Pe tubul încovoiat al c. erau 7-8 orificiii. Instr., construit în diferite mărimi, avea un ton de un timbru* închis, cu caracter dur. Sin.: cornamuto torto. 2. Unul din cele mai vechi registre* ale orgii* (fr. Cromorne; germ. Krummhorn), semnalat încă de la finele sec. 15. Sunetul delicat al acestui tub labial de 8’ sau 4’ seamănă cu al clarinetului; a fost întrebuințat cu predilecție în orga franceză clasică (1650-1790), de unde provine și numele primitiv, Cormone (fr. cor „corn” și morne „posomorât, trist”). În lucrările organiștilor fr. ai perioadei baroce* aceste registru era frecvent utilizat (v. de ex. Fr. Couperin, Pieces d’Orgue consistantes en deux Messes, 1690: „Récit de Chromhorne”, „Dialogue sur la Trompette et le Chromhorne”, „Petitte fugue sur le Chromhorne” etc.).