8 definiții pentru cromatofor

CROMATOFÓR, cromatofori, s. m. 1. (Zool.) Celulă care conține pigment colorant. 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare și ale unor alge care conține clorofilă sau alți pigmenți. – Din fr. chromatophore.

În original, probabil incorect:... și ale unor alge care conțin clorofilă... Pentru sensul 2, corpusculul este cel care conține pigment (nu celulele, plantele sau algele). - cata

CROMATOFÓR, cromatofori, s. m. 1. (Zool.) Celulă care conține pigment colorant. 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare și ale unor alge care conține clorofilă sau alți pigmenți. – Din fr. chromatophore.

cromatofór s. m., pl. cromatofóri

cromatofór s. m., pl. cromatofóri

CROMATOFÓR s.m. Celulă care conține pigment; cromofor. [< fr. chromatophore, cf. gr. chroma – culoare, phoros – purtător].

CROMATOFÓR s. m. 1. (bot.) organit din citoplasmă care conține pigmenți. 2. celulă pigmentată a dermei, capabilă să schimbe culoarea animalului. (< fr. chromatophore)

CROMATOFÓR ~i m. Celulă care conține pigment. /<fr. chromatophore


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil1), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen1), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.

Intrare: cromatofor
cromatofor substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cromatofor cromatoforul
plural cromatofori cromatoforii
genitiv-dativ singular cromatofor cromatoforului
plural cromatofori cromatoforilor
vocativ singular
plural