7 definiții pentru cromatare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CROMATARE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați1. – Din cromat1.
CROMATARE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați1. – Din cromat1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cromatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: cromat1 + -are] Acoperire cu o peliculă subțire, anticorozivă, ce conține cromați1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROMATARE s.f. Operația de acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, pentru a le da un anumit aspect și anumite calități (inoxidabilitate, luciu etc.) [După fr. chromatage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMATARE s. f. acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, rezistent la coroziune. (după fr. chromatage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cromatare s. f., g.-d. art. cromatării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cromatare s. f., g.-d. art. cromatării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cromatare s. f., g.-d. art. cromatării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cromatare, cromatărisubstantiv feminin
- 1. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- cromat MDA2 DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.