6 definiții pentru cromatare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMATÁRE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați1. – Din cromat1.

CROMATÁRE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați1. – Din cromat1.

cromatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: cromat1 + -are] Acoperire cu o peliculă subțire, anticorozivă, ce conține cromați1.

CROMATÁRE s.f. Operația de acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, pentru a le da un anumit aspect și anumite calități (inoxidabilitate, luciu etc.) [După fr. chromatage].

CROMATÁRE s. f. acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, rezistent la coroziune. (după fr. chromatage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cromatáre s. f., g.-d. art. cromatắrii

cromatáre s. f., g.-d. art. cromatării

Intrare: cromatare
cromatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromatare
  • cromatarea
plural
  • cromatări
  • cromatările
genitiv-dativ singular
  • cromatări
  • cromatării
plural
  • cromatări
  • cromatărilor
vocativ singular
plural

cromatare

  • 1. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • surse: MDA2 DEX '09 DEX '98