3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (facându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

CROI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

CROI1, croiuri, s. n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

croi1 [At: VARLAAM, C. 2641 / V: (înv) crui, (reg) curăi, curui / Pzi: ~esc / E: sl крохити cf croitor] 1 vt (Îrg) A tăia. 2 vt (Îrg) A ciunti. 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți. 5 vtr A (se) rupe o bucată dintr-un material. 6-7 vtr (D. un zid) A (se) crăpa. 8-9 vtr (D. un geam) A (se) sparge. 10-11 (Înv) vtr A face tăieturi (de cuțit) pe corp. 12 vt (Înv) A tatua. 13 vt A face (cu lovituri de nuia sau de bici) vânătăi sau dungi pe corp. 14 vt (C.i. o ființă sau obiectul cu care se lovește) A lovi cu putere pe cineva (cu o nuia sau un bici). 15 vt A bate pe cineva (cu bățul sau cu biciul). 16 vt A deschide și a urma un drum, înlăturând piedicile. 17 vi (Înv; îe) A (o) ~ la (sau de) fugă A o tuli. 18-19 vti (Cu prep „de”; c.i. e o stofa, pânză, piele etc. sau obiectul însuși confecționat din acestea) A tăia (cu foarfecele) după măsură, bucăți potrivite, spre a confecționa îmbrăcăminte sau încălțăminte. 20 vt (Înv; pgn) A confecționa. 21 vi (D. judecători; fig; înv; îe) A ~ din bucată A condamna pe cineva ignorând legile. 22 vt A confecționa (o haină) după tipar. 23 vt A modela. 24-25 vtr A (se) forma. 26-27 vtr (C.i. caracterul, soarta, poziția socială etc.) A(-și) crea. 28 vt A însemna pe o bucată de material dimensiunile și forma bucăților de tăiat. 29 vt A indica pe teren (cu semne sau șanțuri) dimensiunile și forma fundației unei clădiri. 30 vt A împărți un teren. 31 vt A pune temelia unei case. 32 vt A proiecta o construcție. 33 vt A construi. 34 vt A plănui. 35 vt (Fig; cu complementul „la minciuni” uneori neexprimat) A născoci. 36 vt (Nob) A deduce.

croi2 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: drr croială] 1 Croială (1). 2-3 (Reg) Croială (2, 4).

CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

CROI, croiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect care urmează să fie confecționat, în special haine sau ghete) A măsura materialul necesar, a însemna dimensiunile sau forma bucăților alcătuitoare, a tăia după forma și măsura indicată. Scoțînd o piele de porc sălbatic din cămară și croind cîte o pereche de opinci. CREANGĂ, A. 24. Jachete croite... pe măsuța lor. NEGRUZZI, S. I 105. Eu sînt lemn de treabă,.. Că pe mine mă cioplesc Și iconițe croiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. ◊ Fig. îmi dărui o pușcă... ușoară, croită și cumpănită chiar dupe trupul și dupe puterile mele. ODOBESCU, S. III 22. ◊ Tranz. fact. N-avea copii, femeie, Hiron stăpînul meu, Și curtea lui cea mare tot strimtă îi părea. Deși cămări trei pline avea de haine scumpe, Pe toată ziua însă croia la straie nouă. NEGRUZZI, S. II 237. ◊ Absol. Pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau. ODOBESCU, S. II 513. 3. Tranz. A plănui, a pune la cale (o lucrare care are nevoie de indicații, semne, planuri), a porni un lucru sau o lucrare. Pe o muche de deal pleșuvă, la cîteva sute de pași depărtare de sat, tranșeele erau croite. REBREANU, N. 48. Străbăturăm în lung și-n lat vestitele grădini ale Pîngăraților, croite și sădite mai din vechi. HOGAȘ, DR. II 22. Pînă-n zori de zi Mie să-mi croiești Și să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă. TEODORESCU, P. P. 423. ◊ (Absol.) [Grădinarul] se apucă de croit din nou, și în șase săptămîni abia putu face ceva care să mai semene a grădină. ISPIRESCU, L. 153. ◊ Fig. (Cu privire la planuri, proiecte) Privi drept înainte, sforăi puternic și începu să scurme cu copita în apă, părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară... EMINESCU, O. I 31. ◊ Absol.) Toți croiesc, fac și prefac, Ca să ne vie de hac. ALECSANDRI, T. I 239. ◊ (În legătură cu alte abstracte) Cîrpind, văduva Lenea își croia mersul zilei de mîine și poimîine. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 95. Caragiale e o altă dovadă a artistului care nu încape în cadrul croit de mine. GHERFA, ST. CR. III 60. Vrea... să-și croiasc-un nume. ALECSANDRI, P. III 327. ♦ A potrivi, a ticlui. În țară una-ți vorbește Și în dos alta-ți croiește. PANN, P. V. III 63. ◊ (Complementul, uneori subînțeles, indică o minciună) Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. Da late le croiește badea Talpă-Lată! ALECSANDRI, T. 623. Pe-ntregul croiește minciuni. NEGRUZZI, S. II 203. În loc de adevăr el tot minciuni croia. DONICI, F. 76. 3. Tranz. A desfunda, a deschide (un drum, o șosea etc.) înlăturînd obstacolele. Își sileau trupul... să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, V. L. 85. Ursan năval’ s-aruncă în neagra tătărime, Croind o pîrte largă prin deasa ei mulțime. ALECSANDRI, O. 215 ◊ Fig. Legea economică fundamentală a socialismului își croiește în țările de democrație populară un drum din ce în ce mai larg, influențind tot mai mult dezvoltarea economiei naționale a acestor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 4, 74. Să croim brazde noi de baladă. DEȘLIU, G. 28. Vremea a venit acum Singur să-ți croiești un drum. CASSIAN, în POEZ. N. 116. Eminescu a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou în literatura romînilor. VLAHUȚĂ, O. A. 238. ◊ Refl. pas. Se croise o șosea cu pomi tineri, plantați pe marginea șanțurilor. C. PETRESCU, S. 123. 4. Tranz. (Familiar; complementul indică un animal, un om sau o parte a trupului, mai ales spinarea) A lovi, a bate (făcînd dungi sau vînătăi pe piele). Croi cu bățul spinările cailor... și căruța... intră în sat. DUMITRIU, N. 229. Ce-ar fi să-l croiesc în moalele capului? CAMILAR, TEM. 209. Acuși iau varga din coardă și vă croiesc, de vă merg petecile! CREANGĂ, A. 38. Ticălosul!... poruncește să mă croiască tot drumu cu un harapnic. ALECSANDRI, T. 50. ◊ (Complementul indică lovitura) li croiește o palmă. ◊ (Complementul indică semnul lăsat pe piele) Caii la pas, și surugii croindu-le cu bicele la dungi beșicate pe spinare. GHICA, S. 241. 5. Intranz. (Familiar, în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). Iepurii o croiră la fugă și fiarele se luară după ei. POPESCU, B. I 90. Încet-încet m-am furișat printre oameni și unde am croit-o la fugă spre Humulești. CREANGĂ,58. Croindu-o la fugă spre pustie amîndoi, Tocma în crîng se opriră a se uita înapoi. PANN, P. V. III 55.

A CROI ~iesc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. ◊ ~ planuri a face planuri pentru viitor. ~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /<sl. krojiti

croì v. 1. a tăia haine după măsură; 2. a fasona, a proiecta: a croi legi, planuri; 3. fam. a născoci: croiește la minciuni; 4. fam. a bate: începu a-l croi; 5. a croi un drum, a-și face, a-și deschide o cale (aplanând greutățile); 6. fig. a plănui: cui îi se croiește rău, rău îi merge tot mereu PANN; 7. fam. a o lua la fugă: iepurii o croiră la fugă POP.; [Slav. KROITI].

croĭ n., pl. urĭ (sîrb. bg. kroj, croĭală). Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute dintr’o singură bucată de pele: cĭobote dintr’un croĭ).

croĭésc v. tr. (vsl. sîrb. kroiti, bg. kroĭy, rus. kroitĭ). Taĭ (stofa, pînza) ca să fac îmbrăcăminte: a croi o cămașă. Fig. Formez, compun: a croi o frază. Imaginez, scornesc: el croi o mincĭună (Neam. Rom. Lit. II, 812). A o croi, a le croi, a turna la mincĭunĭ. A croi planurĭ, a plănui, a proĭecta. A o croi la fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. A croi cuĭva o vargă, a-l croi c’o vargă, a-ĭ aplica o vargă țeapănă.

crol n., pl. urĭ și oale (pol. król, rut. korólĭ [gen. królĭa], d. vsl. kralĭ, rege. V. craĭ). Capu suveranuluĭ pe o monetă. (Neam. Rom. Pop. 7, 92). V. arol.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

croi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiesc, 3 sg. croiește, imperf. 1 croiam; conj. prez. 1 sg. să croiesc, 3 să croiască

croi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiesc, imperf. 3 sg. croia; conj. prez. 3 să croiască

croi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiesc, imperf. 3 sg. croia; conj. prez. 3 sg. și pl. croiască

croi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiesc, conj. croiască)

croiesc, croiască 3 conj., croiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CROI s. v. croială, tăietură.

CROI vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.

CROI vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (~ o haină.) 2. a-și tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul își ~ drum prin munți.)

CROI vb. 1. a tăia, (Transilv.) a săbăi. (~ o haină.) 2. a tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul își ~ drum prin munți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

croi (croiesc, croit), vb.1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati.Der. croială, s. f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s. n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s. f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s. f. (briceag de pantofar); croitor, s. m. (meseriaș care croiește și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s. f. (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, s. f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s. f. (meseria croitorului); croitorit, s. n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s. f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CROI vb. 1. Croială, Nan (Sd XI 100); 2. Croilescul, Stan (ib).

Intrare: Croi
nume propriu (I3)
  • Croi
Intrare: croi (s.n.)
croi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croi
  • croiul
  • croiu‑
plural
  • croiuri
  • croiurile
genitiv-dativ singular
  • croi
  • croiului
plural
  • croiuri
  • croiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: croi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croi
  • croire
  • croit
  • croitu‑
  • croind
  • croindu‑
singular plural
  • croiește
  • croiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croiesc
(să)
  • croiesc
  • croiam
  • croii
  • croisem
a II-a (tu)
  • croiești
(să)
  • croiești
  • croiai
  • croiși
  • croiseși
a III-a (el, ea)
  • croiește
(să)
  • croiască
  • croia
  • croi
  • croise
plural I (noi)
  • croim
(să)
  • croim
  • croiam
  • croirăm
  • croiserăm
  • croisem
a II-a (voi)
  • croiți
(să)
  • croiți
  • croiați
  • croirăți
  • croiserăți
  • croiseți
a III-a (ei, ele)
  • croiesc
(să)
  • croiască
  • croiau
  • croi
  • croiseră
crui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curui
  • curuire
  • curuit
  • curuitu‑
  • curuind
  • curuindu‑
singular plural
  • curuiește
  • curuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curuiesc
(să)
  • curuiesc
  • curuiam
  • curuii
  • curuisem
a II-a (tu)
  • curuiești
(să)
  • curuiești
  • curuiai
  • curuiși
  • curuiseși
a III-a (el, ea)
  • curuiește
(să)
  • curuiască
  • curuia
  • curui
  • curuise
plural I (noi)
  • curuim
(să)
  • curuim
  • curuiam
  • curuirăm
  • curuiserăm
  • curuisem
a II-a (voi)
  • curuiți
(să)
  • curuiți
  • curuiați
  • curuirăți
  • curuiserăți
  • curuiseți
a III-a (ei, ele)
  • curuiesc
(să)
  • curuiască
  • curuiau
  • curui
  • curuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

croi, croiurisubstantiv neutru

etimologie:

croi, croiescverb

  • 1. tranzitiv A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Scoțînd o piele de porc sălbatic din cămară și croind cîte o pereche de opinci. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • format_quote Jachete croite... pe măsura lor. NEGRUZZI, S. I 105. DLRLC
    • format_quote Eu sînt lemn de treabă,.. Că pe mine mă cioplesc Și iconițe croiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi dărui o pușcă... ușoară, croită și cumpănită chiar dupe trupul și dupe puterile mele. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv N-avea copii, femeie, Hiron stăpînul meu, Și curtea lui cea mare tot strimtă îi părea. Deși cămări trei pline avea de haine scumpe, Pe toată ziua însă croia la straie nouă. NEGRUZZI, S. II 237. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
  • 2. tranzitiv A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plănui
    • format_quote Pe o muche de deal pleșuvă, la cîteva sute de pași depărtare de sat, tranșeele erau croite. REBREANU, N. 48. DLRLC
    • format_quote Străbăturăm în lung și-n lat vestitele grădini ale Pîngăraților, croite și sădite mai din vechi. HOGAȘ, DR. II 22. DLRLC
    • format_quote Pînă-n zori de zi Mie să-mi croiești Și să-mi isprăvești Peste Marea Neagră Un pod de aramă. TEODORESCU, P. P. 423. DLRLC
    • format_quote (și) absolut [Grădinarul] se apucă de croit din nou, și în șase săptămîni abia putu face ceva care să mai semene a grădină. ISPIRESCU, L. 153. DLRLC
    • format_quote figurat Privi drept înainte, sforăi puternic și începu să scurme cu copita în apă, părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. DLRLC
    • format_quote figurat Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară... EMINESCU, O. I 31. DLRLC
    • format_quote figurat (și) absolut Toți croiesc, fac și prefac, Ca să ne vie de hac. ALECSANDRI, T. I 239. DLRLC
    • format_quote figurat Cîrpind, văduva Lenea își croia mersul zilei de mîine și poimîine. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 95. DLRLC
    • format_quote figurat Caragiale e o altă dovadă a artistului care nu încape în cadrul croit de mine. GHERFA, ST. CR. III 60. DLRLC
    • format_quote figurat Vrea... să-și croiasc-un nume. ALECSANDRI, P. III 327. DLRLC
    • 2.1. Potrivi, ticlui. DLRLC
      • format_quote În țară una-ți vorbește Și în dos alta-ți croiește. PANN, P. V. III 63. DLRLC
      • 2.1.1. figurat A ticlui o minciună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
        • format_quote Da late le croiește badea Talpă-Lată! ALECSANDRI, T. 623. DLRLC
        • format_quote Pe-ntregul croiește minciuni. NEGRUZZI, S. II 203. DLRLC
        • format_quote În loc de adevăr el tot minciuni croia. DONICI, F. 76. DLRLC
  • 3. tranzitiv A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își sileau trupul... să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, V. L. 85. DLRLC
    • format_quote Ursan năval’ s-aruncă în neagra tătărime, Croind o pîrte largă prin deasa ei mulțime. ALECSANDRI, O. 215. DLRLC
    • format_quote figurat Legea economică fundamentală a socialismului își croiește în țările de democrație populară un drum din ce în ce mai larg, influențînd tot mai mult dezvoltarea economiei naționale a acestor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 4, 74. DLRLC
    • format_quote figurat Să croim brazde noi de baladă. DEȘLIU, G. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Vremea a venit acum Singur să-ți croiești un drum. CASSIAN, în POEZ. N. 116. DLRLC
    • format_quote figurat Eminescu a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou în literatura romînilor. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Se croise o șosea cu pomi tineri, plantați pe marginea șanțurilor. C. PETRESCU, S. 123. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat familiar A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). DEX '09 DLRLC
    sinonime: bate lovi
    • format_quote Croi cu bățul spinările cailor... și căruța... intră în sat. DUMITRIU, N. 229. DLRLC
    • format_quote Ce-ar fi să-l croiesc în moalele capului? CAMILAR, TEM. 209. DLRLC
    • format_quote Acuși iau varga din coardă și vă croiesc, de vă merg petecile! CREANGĂ, A. 38. DLRLC
    • format_quote Ticălosul!... poruncește să mă croiască tot drumu cu un harapnic. ALECSANDRI, T. 50. DLRLC
    • format_quote Îi croiește o palmă. DLRLC
    • format_quote Caii la pas, și surugii croindu-le cu bicele la dungi beșicate pe spinare. GHICA, S. 241. DLRLC
  • chat_bubble intranzitiv figurat familiar A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugi
    • format_quote Iepurii o croiră la fugă și fiarele se luară după ei. POPESCU, B. I 90. DLRLC
    • format_quote Încet-încet m-am furișat printre oameni și unde am croit-o la fugă spre Humulești. CREANGĂ, A. 58. DLRLC
    • format_quote Croindu-o la fugă spre pustie amîndoi, Tocma în crîng se opriră a se uita înapoi. PANN, P. V. III 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.