CROȘETĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșet s. n.] – Din fr. crochet.

croșetă sf [At: VLAHUȚĂ, D. 31 / V: ~șet sn / Pl: ~te / E: fr crochet] 1 Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliță. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lățit și cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăți de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară. 5 Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (În arhitectura gotică; îf croșet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.

CROȘETĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșet s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘETĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșet, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

CROȘETĂ s.f. 1. Ac lung cu vîrful în formă de cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lînă etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pămîntului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘETĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

CROȘETĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

croșet sn vz croșetă

croșeta vi [At: ARDELEANU, U. D. / Pzi: ~tez / E: fr crocheter] 1 A împleti manual, cu croșeta. 2 (Fig; la fotbal) A dribla pe rând mai mulți adversari.

CROȘETA, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti (dantele) cu croșeta. Perdele croșetate.

CROȘET s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet].

CROȘETA vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croșeta. [< fr. crocheter].

CROȘET s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)

CROȘETA vb. tr. a împleti (dantele) cu croșeta. (< fr. crocheter)

CROȘET ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet

A CROȘETA ~ez tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croșeta. /<fr. crocheter

croșet n. cârlig cu vârf, igliță.

croșetà v. a împleti cu iglița.

*croșét n., pl. e (fr. crochet, d. croc, colț, dinte canin). Barb. Acușor, igliță (de împletit).

croșetéz v. tr. (d. croșet; fr. crocheter, a deschide o încuĭetoare c’un cîrlig). Barb. Împletesc (cu acușoru).

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

croșetă (ac; unealtă; piesă; paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșetei; pl. croșete; (semn grafic) [ ]

croșetă (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșetei; pl. croșete; (paranteze) [ ]

croșetă (instrument) s. f., pl. croșete

croșetă

croșet (ornament) s. n., pl. croșete

croșeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. croșetez, 3 croșetează; conj. prez. 1 sg. să croșetez, 3 să croșeteze

croșet (ornament) s. n., pl. croșete

croșeta (a ~) vb., ind. prez. 3 croșetează

croșet (arhit.) s. n., pl. croșete

croșeta vb., ind. prez. 1 sg. croșetez, 3 sg. și pl. croșetează

croșete (paranteze drepte) s. f. pl.

croșet, -te.

CROȘETĂ s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CROȘETĂ s. 1. igliță, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit.) 2. paranteză dreaptă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~e.)

CROȘETA vb. (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (~ o dantelă.)

CROȘETA vb. (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (~ o dantelă.)

croșetă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet. – Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).

croșeta, croșetez v. t. (la fotbal) a dribla în zig-zag.