2 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

croșe sf [At: VLAHUȚĂ, D. 31 / V: et sn / Pl: ~te / E: fr crochet] 1 Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliță. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lățit și cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăți de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară. 5 Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (În arhitectura gotică; îf croșet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșét, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

CROȘÉTĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.

croșeta vi [At: ARDELEANU, U. D. / Pzi: ~tez / E: fr crocheter] 1 A împleti manual, cu croșeta. 2 (Fig; la fotbal) A dribla pe rând mai mulți adversari.

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti (dantele) cu croșeta. Perdele croșetate.

CROȘÉT s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet].

CROȘETÁ vb. I. tr. A împleti (dantele) cu croșeta. [< fr. crocheter].

CROȘÉT s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)

CROȘETÁ vb. tr. a împleti (dantele) cu croșeta. (< fr. crocheter)

CROȘÉT ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet

A CROȘETÁ ~éz tranz. (dantele, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A împleti cu croșeta. /<fr. crocheter

arată toate definițiile

Intrare: croșetă
croșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșe
  • croșeta
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșete
  • croșetei
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croșet
  • croșetul
  • croșetu‑
plural
  • croșete
  • croșetele
genitiv-dativ singular
  • croșet
  • croșetului
plural
  • croșete
  • croșetelor
vocativ singular
plural
Intrare: croșeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croșeta
  • croșetare
  • croșetat
  • croșetatu‑
  • croșetând
  • croșetându‑
singular plural
  • croșetea
  • croșetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croșetez
(să)
  • croșetez
  • croșetam
  • croșetai
  • croșetasem
a II-a (tu)
  • croșetezi
(să)
  • croșetezi
  • croșetai
  • croșetași
  • croșetaseși
a III-a (el, ea)
  • croșetea
(să)
  • croșeteze
  • croșeta
  • croșetă
  • croșetase
plural I (noi)
  • croșetăm
(să)
  • croșetăm
  • croșetam
  • croșetarăm
  • croșetaserăm
  • croșetasem
a II-a (voi)
  • croșetați
(să)
  • croșetați
  • croșetați
  • croșetarăți
  • croșetaserăți
  • croșetaseți
a III-a (ei, ele)
  • croșetea
(să)
  • croșeteze
  • croșetau
  • croșeta
  • croșetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croșetă croșet

  • 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cârlig cârligel igliță
    • 1.1. Dispozitiv, instrument în formă de cârlig.
      surse: MDN '00
  • 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Paranteză dreaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. medicină Aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
    surse: MDN '00
  • 7. Cordon litoral în formă de săgeată curbată.
    surse: MDN '00

etimologie:

croșeta

etimologie: