2 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșét, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

croșétă (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșétei; pl. croșéte; (paranteze) [ ]

croșétă (instrument) s. f., pl. croșéte

CROȘÉTĂ s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

croșétă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet.Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).

CROȘÉTĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti manual dantele, tricoturi etc. cu croșeta. – Din fr. crocheter.

CROȘÉT s. n. v. croșetă.

CROȘETÁ, croșetez, vb. I. Tranz. A împleti (dantele) cu croșeta. Perdele croșetate.

croșét (ornament) s. n., pl. croșéte

croșetá (a ~) vb., ind. prez. 3 croșeteáză

croșét (arhit.) s. n., pl. croșéte

croșetá vb., ind. prez. 1 sg. croșetéz, 3 sg. și pl. croșeteáză

Intrare: croșetă
croșetă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croșe croșeta
plural croșete croșetele
genitiv-dativ singular croșete croșetei
plural croșete croșetelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croșet croșetul
plural croșete croșetele
genitiv-dativ singular croșet croșetului
plural croșete croșetelor
vocativ singular
plural
Intrare: croșeta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) croșeta croșetare croșetat croșetând singular plural
croșetea croșetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) croșetez (să) croșetez croșetam croșetai croșetasem
a II-a (tu) croșetezi (să) croșetezi croșetai croșetași croșetaseși
a III-a (el, ea) croșetea (să) croșeteze croșeta croșetă croșetase
plural I (noi) croșetăm (să) croșetăm croșetam croșetarăm croșetaserăm, croșetasem*
a II-a (voi) croșetați (să) croșetați croșetați croșetarăți croșetaserăți, croșetaseți*
a III-a (ei, ele) croșetea (să) croșeteze croșetau croșeta croșetaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)