2 intrări

O definiție

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

criza, crizez v. r. 1. (deț.) a face accese de furie, a avea crize de nebunie. 2. (glum.) a reacționa impulsiv, a avea o manifestare necontrolată; a critica fără motiv.

Intrare: crizare
crizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crizare
  • crizarea
plural
  • crizări
  • crizările
genitiv-dativ singular
  • crizări
  • crizării
plural
  • crizări
  • crizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: criza
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • criza
  • crizare
  • crizat
  • crizatu‑
  • crizând
  • crizându‑
singular plural
  • crizea
  • crizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crizez
(să)
  • crizez
  • crizam
  • crizai
  • crizasem
a II-a (tu)
  • crizezi
(să)
  • crizezi
  • crizai
  • crizași
  • crizaseși
a III-a (el, ea)
  • crizea
(să)
  • crizeze
  • criza
  • criză
  • crizase
plural I (noi)
  • crizăm
(să)
  • crizăm
  • crizam
  • crizarăm
  • crizaserăm
  • crizasem
a II-a (voi)
  • crizați
(să)
  • crizați
  • crizați
  • crizarăți
  • crizaserăți
  • crizaseți
a III-a (ei, ele)
  • crizea
(să)
  • crizeze
  • crizau
  • criza
  • crizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)