crivină sf [At: PONTBRIANT, D. / V: -ighi- / Pl: ~ne și ~ni / E: cf vsl, bg кривина] 1 Desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri printre ei. 2 Pădurice de arbori tineri spinoși de la cotitura nisipoasă a unei ape, unde se adăpostesc iepuri și potârnichi crivă. 3 (Pex) Loc nisipos cu vegetație spinoasă. 4 Regiune păduroasă. 5 Pădurice pe prundul unei ape, unde se găsesc lemne mai subțiri decât mâna. 6 (Olt) Loc umed, mlăștinos. 7 (Olt) Loc ierbos în care mustește apa. 8 (Olt) Pământ lucrat, cultivat. 9 (Olt) Câmp și livezi cu fân.

crívină f., pl. ĭ (vsl. bg. krivina, cotitură, d. kriv, curb. V. crivăț). Mărăciniș pe malurile și cotiturile rîurilor. V. zăvoĭ.

crighină sf vz crivină

crivină s. f., g.-d. art. crivinii; pl. crivini

crivină s. f., g.-d. art. crivinii; pl. crivini

crivină s. f., pl. crivine

crivină (crivini), s. f. – Grind cu arbuști sau tufișuri ce se formează de obicei la cotiturile rîurilor, pădurice aproape în mlaștină. – Var. crină, crivă, crivaie. Sl. (bg.) krivina „curbă”, din sl. krivŭ „strîmb” (DAR). Cf. crivac, crivală, crivăț.

crivină, crivine, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină.

CRIVÍNĂ (< bg.) s. f. Insulă mică, alungită, situată în centrul unui curs de apă, adesea cu arbori, acoperită de ape la viituri.