crisolit sn [At: DA ms / V: ~izo~ / Pl: ~e / E: fr chrysolithe, ger chrysolith] Piatră prețioasă verde-gălbuie cu luciu sticlos, măsliniu.

CRISOLÍT s.n. Piatră prețioasă, varietate de peridot, de culoare verde; olivină. [< fr. chrysolite, cf. gr. chrysos – aur, lithos – piatră].

CRISOLÍT s. n. piatră prețioasă, varietate de peridot, verde; olivină. (< fr. chrysolite)

hrisolit sn vz crisolit

crisolít s. n.

CRISO- (CRIZO-) „aur, auriu, de aur”. ◊ gr. khrysos „aur” > fr. chryso-, engl. id., germ. id., it. criso- > rom. criso- și crizo-. □ ~clor (v. -clor), adj., (despre plante) de culoare verde-aurie; ~col (v. -col₃), s. n., mineral conținînd silicat de cupru hidratat, prezentîndu-se în mase opaliforme sau pămîntoase; ~dermă (v. -dermă), s. f., erupție cutanată, care apare, în zone descoperite, la unii bolnavi tratați cu săruri de aur; sin. crisiază; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f., 1. adj., Cu frunze de culoare galben-aurie. 2. s. f., Pigment care apare în urma descompunerii clorofilei și care, toamna, colorează frunzele în galben; ~graf (v. -graf), s. m., copist care scrie manuscrise cu litere de aur; ~grafie (v. -grafie), s. f., arta de a scrie cu litere de aur; ~id (v. -id), adj., cu aspect de aur; ~lit (v. -lit₁), s. n., silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și aspect lucios; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a aurului în țesuturile organice; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a sărurilor de aur în scop terapeutic; sin. auroterapie.