2 intrări

3 definiții

cricí (-césc, -ít), vb.1. A aviza, a dispune. – 2. A însărcina, a recomanda. Sb. kričati „a avertiza” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). În Banat și Olt.

cricí, cricésc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorbă, a da știre, a anunța. 2. a da cuiva o însărcinare, a însărcina. 3. a pune cuiva în vedere un lucru; a stărui, a recomanda. 4. (refl.) a se înțelege (cu cineva), a cădea de acord.

cricésc v. tr. (vsl. sîrb. rut. kričati, a striga. V. crîcnesc). Olt. Spun, anunț.

Intrare: cricit
cricit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cricit cricitul crici cricita
plural criciți criciții cricite cricitele
genitiv-dativ singular cricit cricitului cricite cricitei
plural criciți criciților cricite cricitelor
vocativ singular
plural
cricire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cricire cricirea
plural criciri cricirile
genitiv-dativ singular criciri cricirii
plural criciri cricirilor
vocativ singular
plural
Intrare: crici
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crici cricire cricit cricind singular plural
cricește criciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cricesc (să) cricesc criceam cricii cricisem
a II-a (tu) cricești (să) cricești criceai criciși criciseși
a III-a (el, ea) cricește (să) cricească cricea crici cricise
plural I (noi) cricim (să) cricim criceam cricirăm criciserăm, cricisem*
a II-a (voi) criciți (să) criciți criceați cricirăți criciserăți, criciseți*
a III-a (ei, ele) cricesc (să) cricească criceau crici criciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)